Chiar daca, veacuri de-a randul, marile imperii i-au despartit, romanii tot s-au intalnit pe potecile Carpatilor, pe vaile raurilor, in targurile tarii, in luptele duse impotriva cotropitorilor straini.Vorbind aceeasi limba, ei au cantat aceleasi doine si aceleasi cantece de vitejie.
Marile evenimente istorice precum Revolutia de la 1848 din Tarile Romane, Unirea de la 1859, Razboiul de Independenta de la 1877 au fost insotite de cantece care inflacarau si mobilizau spiritele. Astfel, s-au auzit „Hora Unirii”si „Sfanta zi de libertate” de Alexandru Flechtenmacher; cantecul revolutionar cu accente inaltatoare, “Desteapta-te,romane!”, al lui Andrei Mureseanu, muzica Anton Pann, cantec aparut in Transilvania si considerat marsul care a aprins focul din 1848, atatea si atatea cantece vorbind despre patrie, vorbind despre revolutie.
Infaptuirea Unirii de la 24 Ianuarie 1859 a insemnat realizarea visului de aur al poporului nostru. In acea zi, la Bucuresti, „poporul, in delirul lui frenetic, aprinde torte si, cu muzica militara la mijloc, purcede pe ulite. Toate casele publice si private se lumineaza. Lautari – in toate partile. Ostirea, cu pustile pe umar, amestecata printre popor, se bucura de fericirea generala. Astfel, poporul cu muzica, cu faclele aprinse, s-a purtat pe toate ulitele, jucand Hora Unirii pe la toate raspantiile”¹.
Intr-adevar,”Hora Unirii” care devenise un model desavarsit de cantec patriotic si revolutionar romanesc, era pe buzele tuturor. Avea mare audienta la popor, in sensul ca era interpretat de taraful lautarilor, care cantau pe vremea aceea in toate mediile sociale, de fanfarele militare, de orchestrele de la teatrele nationale etc.
Intr-un studiu privitor la trecutul istoric al judetului Prahova se vorbeste despre primirea entuziasta a domnitorului Alexandru Ioan Cuza de catre populatia prahoveana. Acesta plecase din Iasi, la 31 ianuarie, si opreste la Ploiesti pe 6 februarie. In lipsa de fanfara militara, “Hora Unirii” si cantecele patriotice sunt intonate de mai multe tarafuri de lautari prahoveni. Acestia erau cunoscuti si apreciati in toata Tara Romaneasca . Facusera chiar turnee la Petersburg, Kiev, Moscova, Odesa, Ialta, Bacu, Stokholm. “Seara, in casele lui Ivanciu Nedelcovici din Piata Bacaniilor (care va deveni de atunci Piata Cuza) are loc o receptie oficiala si masa mare in cinstea domnitorului la care canta taraful lui Dima Marin Cobzaru, condus de frumosul si impozantul fiu al acestuia, Dobrica Marin, talentatul viorist si interpret, caruia, patruzeci de ani mai tarziu tanarul compozitor George Enescu ii va crea o celebritate mondiala. (“Hora din Ploiesti”, introdusa ca tema in Rapsodia I, este compusa de el.)”². Iata, deci, o contributie autentica, prin muzica, dar nu numai prin ea, a prahovenilor, la marele eveniment istoric.
“Hora Unirii”, cantec care oglindeste convingerea ca romanii din toate teritoriile romanesti sunt frati, a generat unirea. El era cunoscut cu mult inainte de momentul Unirii. Astfel cum se explica, faptul ca era cunoscut de tot poporul la 24 Ianuarie 1859? Admirabil acest cantec! Inmanuncherea aceasta, intre text si muzica, este dumnezeiasca.
„Mai muntene, mai vecine
Vino sa te prinzi cu mine
Si la viata cu unire
Si la moarte cu-nfratire!
…………………………………
Amandoi suntem de-o mama
De-o faptura si de-o seama,
Ca doi brazi intr-o tulpina
Ca doi ochi intr-o lumina.”
Muzica era scrisa de Alexandru Flechtenmacher care cunostea tehnica de compozitie a acelui veac romantic. Alecsandri afirma la un moment dat: “Eu am existat pentru neamul romanesc numai in ziua cand stihurile mele au rasunat sub arcusul lui Flechtenmacher”. Este o dovada a pretuirii marelui compozitor care a stiut sa inzestreze poezia cu virtutile grandioase ale muzicii.
„Hora Unirii”s-a cantat in toate provinciile romanesti,cu aceeasi intensitate,fiind identificata cu vointa poporului de a realiza Sfanta Unire.
A fost suficient acest cantec ca sa faca o natiune fericita si sa anunte viitorul grandios al Romaniei Mari.
Pentru ca pe 24 Ianuarie 2009 se implinesc 150 de ani de la Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca ar fi bine sa sarbatorim,asa cum se cuvine, acest moment istoric.
Sa ne intoarcem la „Hora Unirii”,sa cantam ca sa simtim acea tensiune pe care au simtit-o bunii nostri la 1859,dar sa facem si o hora mare pentru ca dansul presupune angajarea totala a sufletului.
Fiindca este un cantec-hora,luati-va de maini,anticipati pasii si cantati:
Hai sa dam mana cu mana
Cei cu inima romana,
Sa-nvartim hora fratiei
Pe pamantul Romaniei!
Inv.Gheorghe Soare
Scoala cu clasele I-VIII Valea Calugareasca
1.George Breazul, “Pagini din istoria muzicii romanesti”, Ed.Muzicala, Bucuresti,1968
2.C.N.Debie, “Cine au fost lautarii din Ploiesti”, Ploiesti 1970
