PIATA CUZA (I)
Am socotit ca implinirea unui secol si jumatate de la unirea celor doua principate merita sa fie consemnata si in aceasta rubrica. Cum nu a mai ramas nicio cladire, niciun zid martori ai acelui timp, voi incerca sa evoc aici momentul primei vizite a domnitorului unirii, ca si locurile unde a poposit atunci si care-i poarta numele.
In seara zilei de 24 ianuarie 1859 a sosit la Ploiesti vestea alegerii ca domnitor al Tarii Romanesti a domnului Moldovei, Alexandru Ioan Cuza, cu alte cuvinte unirea celor doua tari romane. Indata in oras are loc o mare manifestatie spontana de bucurie. Localurile publice (administratia, municipalitatea, tribunalul, politia, scoala normala etc.) au arborat drapelul tricolor si au facut mare iluminatie. Casele mai mari s-au impodobit cu cuvoare, strazile erau pline de popor, iar o orchestra a cantat timp de 12 ore. Manifestatiile au continuat a doua zi, 25 ianuarie.
Trei zile mai tarziu, la 27 ianuarie, cand agitatia se mai potolise, administratorul judetului era incunostiintat de Ministerul din Launtru ca, in primul sau drum spre Bucuresti, unde avea sa fie incoronat, Alexandru Ioan Cuza avea sa poposeasca o dupa amiaza si o noapte la Ploiesti.
Chiar a doua zi, 28 ianuarie, prezidentul a convocat in sedinta magistratul si pe toti “deputatii mahalalelor“ hotarandu-se masurile ce vor fi luate cu aceasta ocazie deosebita. S-a constituit si Comitetul de primire al domnitorului format din: Istrate Negulescu – secretarul prefecturii, Ionita Gavrilescu – avocat, Hagi Ionita-Pitis si Marin Mehedinteanu – negustori, Nicolae Calabuneanu si Basil Dragoescu – profesori.
Acestia au stabilit traseul pe care avea sa mearga alaiul domnesc. Imediat s-a trecut la repararea si consolidarea podului de lemn peste Dambu, la bariera Bucov. Apoi au fost pregatite Calea Postei, ulita Frantuzeasca (azi str. Mihail Kogalniceanu), Piata Mare si Calea Bucurestilor. Pe acest traseu, oamenii primariei au intervenit in forta, astupand gropile, reparand caldaramul, adunand gunoaiele si mortaciunile pe care zapada putina nu reusise sa le acopere. De asemenea, locuitorii de pe aceste ulite au fost chemati sa-si spoiasca casele si pravaliile, lucru pe care l-au facut cu multa bunavointa, desi se stia ca ei nu faceau acest lucru decat in preajma Pastilor. In zilele urmatoare, cand au inceput sa vina in Ploiesti, zecile de care din plaiul Prahovei si cel al Teleajenului, brazii adusi de ele au fost batuti pe la portile caselor sau au impodobit localurile publice si pravaliile, alaturi de stegulete tricolore. Au fost pregatite toate felinarele publice – din anul anterior se introdusese iluminatul stradal cu petrol lampant – dorobantii, politistii, oamenii primariei au fost inzestrati cu masalale (torte) bune, cu pacura. Hanul lui Petre Buzila, inchiriat de municipalitate ca sediu al ei, al administratiei si al tribunalului, a fost facut “luna“.
Problema cea mai mare era locul unde avea sa fie gazduit Voda, pentru ca de vreun han nici nu putea fi vorba.
Comitetul de primire a fost incantat cand negustorul si omul de afaceri Nedelcovici si-a exprimat disponibilitatea de a gazdui pe noul domnitor. Aceasta gazduire indeplinea toate conditiile. Nu era plasata in Piata Mare, atat de aglomerata cu tarabe si carute, dar foarte aproape de aceasta. La nicio suta de metri, Calea Targovistei se intalnea cu Calea Rudului si tot de acolo pornea si o alta ulita spre nord, atunci taiata. Rascrucea aceasta se largise si se rotunjise, formand o piata mica, inca fara nume si inca neabordata de negustori, dar care era pavata si avea, de jur imprejur, cateva case mari, frumoase, ridicate cu cel mult un deceniu in urma. Existau aici destule felinare (patru-cinci, poate chiar sase) si loc destul pentru parcarea catorva trasuri. A contat si faptul ca oferta lui Nedelcovici scutea bugetul primariei de cheltuieli prea mari.
Din acel moment chiar, oamenii au inceput sa numeasca acest loc “piata lui Cuza“ sau „piata Cuza”, iar in 1881 cand s-a adoptat la Ploiesti, prima nomenclatura a strazilor acest nume s-a oficializat, ba chiar si mica artera pornind din ea a fost botezata “Strada A.I.Cuza“.
Paul D.POPESCU
