Pomenirea preacuviosului parinte Pavel Tebeul
Acest cuvios parinte a trait pe vremea lui Deciu si a lui Valerian, prigonitorii crestinilor. El era de neam din Egipt, din Teba de Jos. La un moment dat, cumnatul sau a hotarat sa-l vanda ca sa-i poata opri partea cuvenita din averea parinteasca, dar afland acest lucru Pavel a fugit in munti. Aici si-a schimbat teama de prigonitori in dor de calugarie. Si intrand intr-o pestera, din adancul pustiului, si-a petrecut toata viata in pace si in inlaturarea tuturor dorintelor, si a trecut catre Domnul, la adanci batraneti. Auzind de viata lui cea imbunatatita, marele Antonie l-a cautat si gasindu-l s-a minunat si de locul cel anevoios in care traise si de lungimea vietii lui si de departarea de orice asezare omeneasca. Pavel a fost cel dintai care a cutezat sa mearga pana in adancul pustiului, unde si-a indelungat nevointele pana la o suta treisprezece ani, dupa ce parasise de tanar grijile lumesti.
