CORNELIA PEIULESCU (I)
Sunt oameni de o rara modestie care, desi de mare valoare, isi traverseaza epoca in tacere cu toate ca realizeaza lucruri minunate numai din nevoia de a-si cheltui talentul si cunostintele in folosul lumii.
O astfel de persoana a fost Cornelia Peiulescu. Autorul acestor randuri, desi i-a fost aproape contemporan, desi o vreme au trait in acelasi oras Ploiesti (cu care ea a avut stranse legaturi pana la sfarsitul vietii), desi il interesa mult arta, nici nu i-a banuit existenta.
A descoperit-o un om de bine, muzeografa Marilena Teodorescu, care i-a organizat o expozitie, din pacate postuma (1973).
Cu cativa ani inainte, un membru al familiei a luat legatura cu muzeul si a spus ca are o serie de tablouri si ar vrea sa le cunoasca valoarea. Muzeografa, incantata, le-a laudat, dar i-a explicat ca valoarea artistica nu corespunde cu valoarea de piata si in momentul de fata foarte putini particulari mai cumpara tablouri. Chiar muzeele, care au fonduri mici la achizitii, de-abia pot cumpara 3-4 lucrari pe trimestru si acelea platite cand veneau banii de la Consiliul Popular Judetean.
Probabil ca omul s-a convins, pentru ca, dupa un timp, a venit la muzeu hotarat sa doneze tablourile in schimbul promisiunii ca va fi scoasa din anonimat regratata Cornelia Peiulescu. Mai mult, promitea sa convinga si celelalte rude sa doneze muzeului lucrarile, astfel incat intreaga colectie a familiei a intrat in patrimoniul acestuia. Mai mult inca, membrii familiei au intocmit o lista cu persoanele despre care stiau ca poseda lucrari ale ei, precizand ca artista sigur a daruit tablouri si altor persoane, pe care ei nu le mai stiau.
Muzeografa a contactat pe cei de pe lista, le-a expus scopul vizitei si cei mai multi dintre ei au donat sau au imprumutat Muzeului de Arta din Ploiesti lucrarile pe care le detineau. Retrospectiva a fost cu grija gandita si organizata si s-a bucurat de mare succes. A cunoscut sute de vizitatori care au avut aici, in salile muzeului, o adevarata revelatie. Autorul acestor randuri a vizitat-o de trei ori, in zile consecutive, staruind, de fiecare data, cateva ore, impresionat de ceea ce vedea. Marilena Teodorescu a publicat, cu aceasta ocazie, o foarte frumoasa placheta, editata in conditii excelente la intreprinderea poligrafica “Arta grafica“ din Bucuresti. Ea contine un comentariu asupra artistei, un tabel cronologic, catalogul lucrarilor expuse, o lista a filmelor la care a lucrat ca pictor scenograf, cateva fotografii si reproduceri dupa pictura si grafica ei.
***
Sa spicuim cate ceva din viata acestei femei deosebite.
S-a nascut la 3 februarie 1917 la Colibasi, in marginea judetului Prahova, intr-o familie relativ modesta. Tatal – Florian St.Peiulescu – avea, pe atunci, 29 de ani si era mecanic, specialitatea stante si matrite, mama, cu zece ani mai tanara, Traiana, nascuta Marinescu, era casnica. Dupa ea au mai venit doi copii, Ion (Nelu) in 1919 si Victoria (Tola) un an mai tarziu.
Curand dupa razboi, familia s-a mutat la Ploiesti. Tatal ei fiind un om muncitor si un priceput specialist, au putut sa duca o viata modesta, dar lipsita de griji. Totusi, in familie s-a creat o atmosfera de stanga, care a influentat-o si pe Cornelia. Firea si preocuparile ei nu aveau sa o duca, insa, niciodata, spre o activitate politica militanta.
La 7 ani, impliniti in septembrie 1924, este data la Scoala de fete nr.9, de pe strada Alxandru al II-lea (azi Stadionului). Era o scoala buna, cu copii din familii instarite sau mijlocii, in general cuminti si bine crescuti, cu dascalite excelente.
In 1928, da examen de admitere la Scoala Secundara de fete “Despina Doamna“ din Ploiesti, care, ca toate cele similare din tara, in 1934, va deveni liceu.
In liceu s-a dovedit foarte sarguincioasa, inteligenta, plasandu-se totdeauna pe unul dintre primele trei locuri din clasa. Cuminte, disciplinata, modesta, si-a castigat repede simpatia profesoarelor si a colegelor, desi nu avea niciun fel de veleitati mondene. Totusi, in cursul superior, a format in jurul ei un mic cerc de eleve, cu vederi de stanga, cu care discuta probleme ale democratiei sau se ingrijora de progresele fascismului.
Desi foarte interesata de literatura si arta, in ultimii doi ani de liceu a optat pentru sectia stiintifica. In vara anului 1936 a absolvit liceul si s-a prezentat la examenul de bacalaureat, la comisia organizata pentru fetele din judetete Prahova si Buzau, pe langa Liceul “Despina Doamna”. Obtine media 8,90, clasificandu-se prima, fapt pentru care primeste o bursa de merit care sa-i permita sa-si continue studiile in invatamantul superior.
Paul D. POPESCU
(Va urma)
