Pomenirea Sfintei Mare Mucenite Ecaterina
Aceasta a trait pe vremea imparatului Maximian, prin anul 304, si se tragea din cetatea Alexandriei, fiind fiica unui principe care se numea Consta. Era foarte frumoasa si inalta la trup. Aceasta a deprins desavarsit toata invatatura si stiinta greceasca si latineasca, citind pe Homer si pe Virgiliu, marele poet al latinilor, pe Asclepios si pe doctorii Hippocrat si Gallin, pe filosofii Aristotel si Plato, pe Filistion si Evsevie, si invatatura cea tainica a marilor magi (astronomi) Ianni si Iambri, pe a lui Dionisie si profetiile Sibilei. A invatat si tot mestesugul retoric (al grairii frumoase), cat se afla pe atunci in lume. Nu numai cei ce au vazut-o o admirau, ci si aceia care nu mai auzisera de renumele si intelepciunea ei. A fost prinsa pentru marturisirea cea in Hristos si a fost cercetata cu multe feluri de chinuri. Iar cu intelepciunea sa si cu buna graire, a induplecat pe o suta cincizeci de ritori sa creada in Hristos, impreuna si cu alti multi pagani. I s-a taiat capul fericitei si a luat cununa marturisirii.
