Leon CHIRILA
Ca unii recunosc, iar altii se fac ca ploua vizavi de criza economico- financiara care-si intinde aripile devastatoare peste intregul mapamond, nu stiu daca are vreo importanta. Ceea ce trebuie sa ne intereseze este acea pregatire – cu propriile posibilitati ale fiecaruia dintre noi – ca sa rezistam si sa depasim valurile acestui fenomen economic. Si, in primul rand, sa fim cat mai prudenti – chiar si in declaratiile de toata ziua – si sa facem doar ceea ce se impune cu strictete sau, altfel spus, sa fim cat se poate de zgarciti pana ce apele se vor linisti. Nu am pretentia ca aceste vorbe sunt neaparat sfaturi, ci mai degraba, framantarile omului care simte, din ceea ce se-ntampla in jurul nostru, ca bine nu va fi. E-adevarat, bine n-a fost nici cu urarea prezidentiala „Sa traiti bine!”, dar pare ca ne simteam, chiar luand-o in ras, un pic mai liberi sufleteste. Cu criza, insa, este cu totul altceva.
Lumea, de exemplu, a inceput sa castige mai putin din activitatea cotidiana prestata. Deja, o informatie foarte recenta ne spune ca 150.000 de salariati din tara noastra au si inregistrat o scadere drastica a veniturilor. Ei sunt, intr-adevar, primii, dar nu si ultimii pentru ca, in continuare, asistam la o cerere mai mica pe piata – deci fabricatie redusa – o incetinire a activitatii la locurile de munca si chiar pierderea acestora de catre multi dintre angajati. Cei mai loviti de primele valuri ale crizei sunt, deocamdata, cei legati direct de volumul de vanzari inregistrate sau de comisioane, in randul acestora aflandu-se agentii imobiliari, brokerii, dealerii auto. Dar nici siderurgia nu-i departe de astfel de situatii deoarece si in acest sector, odata cu reducerea productiei, din cauza cererii de fier diminuate, s-au micsorat si salariile oamenilor cu circa 25%! Si nu avem de-a face in acest domeniu siderurgic decat cu vreo 30.000 de oameni, carora li se alatura, pe zi ce trece, cei din industria de subansamble auto si chiar cea de automobile, care, la randu-le, se confrunta cu diminuarea desfacerii.
Si totusi, fata de aceasta avalansa a „caderilor” de productie si desfacere, in viata noastra se intrevad si unele cresteri ale unor fenomene de o cu totul alta natura. Politia, de pilda, isi exprima temerile – si chiar se pregateste – de atacuri armate in perioada de criza care va urma, cand valurile ei vor fi mai mari si mai periculoase. In opinia politistilor, recesiunea ar conduce la cresterea numarului de infractori, dintre care multi nu vor ezita sa puna mana pe arme si sa-si procure, in acest mod, cele de trebuinta. Cam asa era, se spune, si in perioada anilor 1929-1933, cand tot o criza pornita de prin New York a maturat intreaga lume. Iar argumente care sustin o asemenea ipoteza sunt unele date statistice pe care ni le ofera chiar Politia. In primele 9 luni din acest an, de exemplu, faptele penale incadrate la regimul armelor si munitiilor au crescut cu 24% fata de aceeasi perioada a anului trecut. De asemenea, in intervalul ianuarie-septembrie a.c., in tara noastra au avut loc 332 de omoruri, cu 5% mai multe decat in perioada similara din anul precedent. Si tot Politia sustine ca in acest an, pana la 1 octombrie, a confiscat 1700 arme de foc, peste jumatate de milion de cartuse, 16 tone de materiale explozive si vreo 8 tone de materiale toxice. Toate, bineinteles, nu aveau, in nici un caz, menirea de a combate criza economico-financiara! Si cand te gandesti ca si psihologii cred ca, intr-o perioada de criza, lucrurile au toate sansele sa se petreaca asa cum cred politistii…
