Lucian AVRAMESCU
Sunetul de fond al strazii in Bucuresti este cel al salvarilor. Luat in primire de cu zori de aceste vaiete prelungi sau sacadate ti se transmite o stare de panica, in contradictie cu optimismul pe care ti-l propusesesi pentru ziua care abia incepe. Deschid radioul masinii in speranta unei alternative de ton. Prima stire pe care o aud este din aceeasi gama. Politistii, dupa dascali, functionari, personal medical, anunta ca nu vor pazi sectiile de votare daca nu li se vor mari mintenas, cu 10 la suta, lefurile. E ca un banc cu Bula, care se incheia, dupa un prolog porcos, cu vorbele „asta ne mai lipsea ca in rest le aveam pe toate”. Recapitulez in minte informatiile ultimelor zile. Criza financiara si economica americana, cea care a facut ca multi dintre miliardarii de ieri sa ajunga, peste noapte, in sapa de lemn (am informatii nu din presa ci de la sursa, din SUA), zburda vesela si peste Europa. In Romania s-au inregistrat in ultimele saptamani cateva mii de someri. Vor urma alte zeci de mii. S-au inchis de-a binelea sau se fac ca se inchid doar pentru cateva saptamani (orice lucru provizoriu ramane de obicei definitiv) mari si mici intreprinderi. Stranuta, atinsa tare de gripa, industria automobilistica. La Colibasi toti lucratorii si-au luat o surprinzatoare perioada de hodina pe care nu si-o doreau. Mittal-ul a pus lacat pe una dintre uzine. Fabricile anexe de prin Transilvania, care lucrau pentru Mercedes sau alte marci de autoturisme occidentale diverse suruburi si componente, nu mai au comenzi. In consecinta sucomba. Constructiile acuza junghiuri grave de la Madrid, trecand prin sudul peninsular al Italiei si pana la Bucuresti. Sunt asteptati acasa, nu de Craciun ci mai iute, zeci de mii de urcatori pe schele, meseriasi cu mistria, dulgheri, fierari-betonisti. Criza mondiala, luata in ras la Bucuresti, ne imbratiseaza din ce in ce mai strans, iar oamenii informati si lucizi spun ca acesta este doar inceputul. Pensiile si salariile, care au fost dublate in acesti ani de hulita guvernare liberalo-pedista si liberalo-udemerista, ar putea ramane dublate doar pe hartie. Banii care veneau de afara ca un val binefacator de oxigen financiar se imputineaza. Se imputineaza si contributiile bugetare interne prin inchiderea sau reducerea activitatii unor cotizanti de calibru. Ce ne facem? Pai facem ceea ce se vede. Mitingim, facem balamuc politic la televizor, ne dam in stamba. Politicienii promit de te apuca rusinea ascultand atata demagogie si dezmat al minciunii. Leul, incet si sigur, slabeste, se usuca pe picioare, devine din leu greu din nou leut. Romania sta ca un arbore retezat, jumatate pe pamant, jumatate in aer deasupra haului. Cei care cer, mai nou politistii, mariri de salarii acum isi asaza popourile, uneori cam grasute pentru o meserie care presupune si agilitati sportive, pe partea dinspre prapastie a balansoarului. Vom avea puterea sa fim lucizi? Ma cam indoiesc. Devin increzator daca nu ma uit trei zile le televizor. Daca deschid televizorul si vad si ascult discursuri, de la cel al sefului statului (un din ce in ce mai agitat propagandist electoral) pana la ultimul candidat din colegiul Pocreaca, imi pierd nadejdea.
Meteorologii anunta frig peste Romania. Prin zonele maghiarimii s-au inregistrat temperaturi de minus zece grade, ceea ce a inghetat bocna nu numai garlele, ci si tevile caloriferelor. Si la Bucuresti, metropola care gazduieste Parlamentul, Presedintia si Guvernul, ministerele si cancelariile, marile banci si marile companii de asigurari, cazinourile si cele mai multe restaurante si bistrouri pe cap de locuitor, se simte frigul. De dimineata, de cand iesi din casa si dai nas in nas cu realitatea lumii in care traiesti, te ia cu frig. Te ia cu frig nu doar pentru ca este frig afara.
