Leon CHIRILA
„Domnule, ca sa ajungi, cat de cat, la inima electoratului, trebuie sa duci in colegiu vreo 5 tone de faina, alte vreo doua de zahar, cel putin 2000 de sticle cu ulei si ce mai crezi ca poti cara. Altfel, doar cu fluturasi, cu afise, postere si alte asemenea nu faci nicio branza!” Cam in acest mod il sfatuia cineva pe un candidat dintr-un colegiu prahovean, care „cu gand curat si inima plina de incredere in fortele sale” spera, pana in acel moment, ca o candidatura uninominala este, intr-adevar, o oferta serioasa, un prilej de dialog intre oameni si viitorul lor reprezentant in forul legislativ al tarii. Mi-am dat insa seama ca, auzind sfatul celui de la alt capat al firului telefonic, candidatul a simtit o anume dezamagire, un fel de sictir de care spera sa nu aiba parte. Tanar si, cum spuneam, cu dorinta de a face ceva, pe masura puterilor si experientei sale, acceptase candidatura crezand sincer in utilitatea efortului sau. Dar iata ca viata, viata noastra politica, atat de parsiva, de urat mirositoare, i-a dat, in acel moment, un sentiment de dezgust, pentru ca, pur si simplu, el spera intr-un alt mod de a ajunge in Parlament.
L-am lasat pe candidat cu gandurile si framantarile sale, dezamagit, la randu-mi, ca oricat vom scrie si vom difuza, oricate s-ar spune despre clasa politica, despre alesi, naravul infipt adanc in fibra romanului nu poate fi inlaturat cu una, cu doua. Asistam, iata, in acest spatiu mioritic, care ar trebui scutit de murdaria diferitelor competitii politice, la un adevarat catering electoral, prin care se spera ca acela care da mai mult sa castige. Adica, sa-si plateasca voturile cu produse agroalimentare – faina, zahar, ulei, dulciuri etc. – cu bunuri de larg consum – caiete, creioane, ghiozdane, acuarele etc. – si chiar cu sume de bani, bine ascunse in plicuri nevinovate. Este o marsavie un astfel de procedeu, este o dubla injosire atat pentru cel care primeste – chiar daca este nevoias – cat si, mai ales, pentru cel care da, pentru ca, in fapt, ceea ce face este dezumanizant. Gestul sau este contrazis chiar si de ceea ce propovaduieste in alocutiuni, discursuri, discutii sau cum se vor mai fi numind, pentru ca, daca suntem atenti la ce le iese pe gura, vom observa, cu usurinta, minciuna. Ei vorbesc despre demnitate, despre dezvoltare, despre proiecte care mai de care mai indraznete – multe necesare ca aerul in diferitele comunitati – dar, cand este vorba despre fapta – nu fac decat sa se limiteze la rusinoasa aprovizionare, de sezon, cu ceva de-ale gurii sau obiecte de utilitate minora. Si cu atat mai rusinos este ca-si pun si chipurile pe obiectele oferite pentru ca, vezi Doamne, ei sunt cei puternici, in stare sa-i faca fericiti pe oameni!
Se uita, insa, lucrul elementar, si anume acela ca romanul invata, din ce in ce mai mult, din inselatoriile electorale, ca s-a cam saturat de promisiuni si de „ofrande” de care se bucura doar o data la patru ani. Cetateanul cu drept de vot vrea mai mult, adica tot ceea ce incumba termenul „SERIOS”. Si l-am scris cu litera mare pentru a-l vedea toti cei care au ochi de vazut, ca sa nu mai creada ca poti s-ajungi vornic „cu iaurt si gogosele” ! Vremea cateringului electoral, practicat de…misei – pentru ca si acest cuvant face parte din expresia literara cu iaurtul si gogoselele – este pe duca si nu mai este cazul sa va puneti sperante in amagirea electoratului!
