* considera Ioan Simion, candidatul liberal la Colegiul Campina – deputati
Contrar multor candidati, din toate timpurile si de toate culorile politice, care au promis si promit alegatorilor, in continuare, fara jena, marea (abureala) cu sarea (in ochi), candidatul liberal pentru Camera Deputatilor la Colegiul 2 Campina, Ioan Simion, are un cu totul alt fel de discurs: unul extrem de sarac in promisiuni electorale fara acoperire, adica taman invers de cum ne-au obisnuit, din 1990 si pana acum, politicienii dintre Carpati si Dunare. Prezent, la sfarsitul saptamanii trecute, in comuna Sotrile, la finalul unor vizite prin aproape toate localitatile Colegiului Campina, Ioan Simion a dorit sa-si faca programul electoral cunoscut simpatizantilor sai. Care nu au fost putini, de vreme ce sala Caminului Cultural s-a umplut pana la refuz, multi locuitori ai comunei dorind sa-l cunoasca pe cel care nu promite nimic nerealizabil, in conditiile in care toti candidatii la un loc in Parlament declara ca vor rezolva toate problemele locuitorilor, cunoscute sau necunoscute, posibile sau imposibile. Sinteza programului sau a fost:
„Dati-mi voie, prin increderea dvs, sa va ajut, si, credeti-ma, va voi ajuta.” Avalansa de doleante nu s-a lasat asteptata. “Nu pot sa va promit nimic”, le-a raspuns Ioan Simion celor care l-au intrebat de ce nu au voie sa taie copaci dintre cei pe care ii au pe terenurile pe care le stapanesc cu acte. “Nu pot sa va promit nimic pana nu analizez, daca voi ajunge, prin votul vostru, deputat, in ce masura o sa am puterea si mijloacele la indemana sa va rezolv problemele”. Celui care l-a intrebat daca doreste sa se inscauneze pe un post cald si profitabil, Ioan Simion i-a dat o replica pe masura: „Scaunul meu de la firma pe care o conduc (n.n. – Confind, cea mai importanta societate cu capital romanesc din nordul judetului), imi este mult mai cald si mai lipsit de griji decat cel pe care vreau sa-l ocup, prin votul alegatorilor din acest colegiu. Nu doresc niciun scaun cald. Imi ajunge cel pe care il ocup in prezent. Nu m-as fi inscris in aceasta cursa electorala daca nu ar fi vorba despre un vot uninominal, deci unul care il priveste pe candidat ca om, ca persoana, si nu un vot pe lista, referitor la un partid sau altul. Pana acum, de cand ma stiu, am votat numai liste de partid, fara sa stiu valoarea oamenilor din listele respective. Nu as fi candidat la aceste alegeri, sa fi venit la mine si mama PNL-ului, daca nu as fi considerat, mai mult din motive sentimentale, ca merita si oamenii din mijlocul carora m-am ridicat sa ii ridic si pe ei putin, sa fac ceva pentru ei, sa fac in asa fel incat sa le fie putin mai bine decat le este acum.”
Dialogul de la om la om, sincer, fara ingamfare si laudarosenie, pe care Ioan Simion l-a purtat cu cei prezenti, i-au facut pe acestia din urma sa-l asculte pe candidatul liberal la deputatie pana la sfarsit, plecarea lui punandu-i pe ganduri: “Cei care ne-au promis marea cu sarea, fara sa clipeasca, nu ne-au ajutat cu aproape nimic. Cel care nu ne promite mai mult decat ar putea eventual face, oare nu ne-ar putea intr-adevar ajuta ?!”
Adrian BRAD
