Lectii tinute sub cerul liber
Universitatea „Spiru Haret”, sectia „Geografie”, tine ore de practica pe teren. „Studentii sunt din toata tara si fac practica in toata tara.”, spune un spectator, care sta pe vine, tupilat la cativa metri de sotia sa – una dintre cursante. Aproximativ saizeci de studenti fac cerc in jurul unei femei care vorbeste rar si rabdator. Doamna este profesor si practica itineranta a determinat-o sa tina… predici in parcul Dimitrie Ghica din centrul Sinaii. Vorbeste incet, dar imprejmuitorii sai sunt smirna, asa ca nu e greu sa tragi cu urechea la ceea ce spune. „Care sunt localitatile montane de pe Valea Prahovei?”, ii trage de limba pe studenti. Racordati la sunetele abia deslusite ale vorbitoarei, studentii uita sa mai raspunda. Profita de intrebare ca sa recupereze ramanerile in urma din timpul dictarii. Insa geografa nu-i asteapta si isi raspunde singura, marind ecartul dintre discursul sau si pixurile care, dandu-si sufletul, incearca sa o prinda din urma. Scrijelesc disperati carnetelele tinute vertical. O mana scrie, iar cealalta serveste drept pupitru. Cativa stau tolaniti pe pamant, iar pozitia orizontala le tihneste. Ceilalti, respectuosi si temandu-se sa nu plece cu sol sinaian pe turul pantalonilor, raman in picioare. „Predeal, locul de obarsie al Prahovei, Azuga, loc de confluenta al raului Azuga cu Prahova, Busteni, Sinaia si Comarnic. Candva, acestea formau o singura comuna si se numeau Podul lui Neag. In timp, asezarile marindu-se, s-au separat. Si ce stim noi ca s-a dezvoltat in aceste comunitati?”, ii mai provoaca, o data, profesoara pe invatacei. „Turismul!”, raspund acestia. „Adica? Ce este turismul? Ce avem langa industrie si agricultura?” „Servicii!”, descopera studentii. Geografa este multumita: i-a adus acolo unde voia !
(I.S.)
