Elena Dragulinescu – Stinghe (I)
A fost o mare, o foarte mare cantareata, fiica a orasului Ploiesti – unde a si trait copilaria si adolescenta si unde a revenit mereu sa-si vada familia.
Pentru aceasta perioada din viata ei nu am avut nevoie de nicio informatie, gasind totul in savuroasele ei amintiri.
<
Dupa moartea tatalui, pensia mamei fiind mica, ea si fratele ei au trecut in ingrijirea bunicului matern, Toma Dragulinescu, care le-a dat si numele, umpland golul lasat de moartea tatalui.
<
La varsta de 7 ani a fost internata ca bursiera la azilul „Elena Doamna” din Bucuresti. A facut fata cu succes severitatii de acolo.
<< Din acea perioada, mi-au mai ramas in minte pregnant lunile fericite de vacanta, cand, intoarsa la Ploiesti, in casa parinteasca, reluam joaca si plimbarile lungi pe Bulevard si ascultam aceeasi fanfara din pavilion, ori, aplecata asupra viorii, cautam sa invat sa cant tot mai bine. In serile de vara ne strangeam cu totii pe terasa din fata casei si bunicul ne punea sa cantam, fratele meu cu vioara, iar eu din gura.
In apropierea noastra, locuia un profesor de muzica, Verzeanu. Auzindu-ne sunetele, ne-a chemat intr-o zi la el, s-a asezat la pian si ne-a rugat sa-i cantam. Acesta si-a exprimat admiratia pentru talentul meu, spunand ca “am perle in gat" si ca trebuie sa studiez la Conservator. Parca-l aud: “Ocupa-te de voce, e pacat sa n-o cultivi, o sa ajungi o artista mare !" Eu nu prea intelegeam ce inseamna asta, dar imi amintesc ca fiinta mi-a fost cuprinsa de un fior necunoscut. Odata mi-a facut cadou o metoda de canto italiana, pe care a scos-o misterios dintr-un sertar al biroului sau si mi-a intins-o ca pe un obiect fermecat. Fireste ca din metoda aceea nu pricepeam nimic, cu toate acestea o rasfoiam mereu. Abia mai tarziu, cand am apucat sa descifrez notele, ea mi-a fost de mare utilitate in primele mele studii. Am pastrat-o cu duiosie, multi ani, apoi, cand am inceput sa predau lectii de canto, am daruit-o, la randul meu unei micute eleve foarte talentate, in chipul careia parea ca ma regasesc....>>
Si ca studenta la Conservator, continua sa petreaca timpul liber la Ploiesti.
<
Paul D. POPESCU
