Casa Casatoriilor (I)
Edificiul atat de frumos de pe Bulevardul cu castani a intrat in peisajul actual al Ploiestilor cu acest nume, de aceea i l-am si pastrat. In schimb, ne vom stradui, in aceste randuri, sa-i reconstituim istoria de mai bine de un secol, cu oamenii care l-au ridicat, l-au infrumusetat si l-au locuit sau au trecut prin el.
Ctitorul lui a fost Radu Stanian (1840-1897), drept care, decenii intregi a purtat numele lui Radu Stanian, figura importanta si pitoreasca a Ploiestilor “aparator” (avocat fara studii, facut la “fabrica de avocati” de la Targoviste), om de afaceri si om politic, liberal (consilier comunal, ajutor de primar, primar, deputat). Bunicul sau Marin Brutarul, fusese unul dintre liderii ploiestenilor in lupta lor de emancipare si primise drept rasplata pentru aceasta un teren de cateva hectare in mosia orasului. O mare parte din acest teren ii revenise ca mostenire fiului sau Stanica Marin. Mostenitorul, dupa ce fusese boierit de Barbu Stirbei, si-a ridicat o casa frumoasa pe ulita Juga-Urs, care pornea din calea Rudului si se infunda in locul lui. Aceasta a fost casa parinteasca a lui Radu Stanian.
Dupa ce a invatat la Scoala Domneasca si a trecut cativa ani si pe la pensionul lui Pavel Eliade, Stanian a stat o vreme la Targoviste, de unde s-a intors cu o “patalama” de “aparator”. Fiind bun vorbitor, istet, cu replica prompta si cunoscand si ceva legislatie si-a facut o larga clientela ca avocat s-a apucat si de afaceri si a intrat si in politica. A devenit curand mana dreapta a liderului liberal local C.T. Grigorescu, care l-a propulsat imediat consilier comunal.
Cele mai mari afaceri le-a facut in legatura cu Bulevardul. In 1870, cand a inceput sa se agite in Ploiesti ideea facerii unui bulevard care sa uneasca gara caii ferate, atunci in constructie, cu centrul orasului, el a inteles cum vor sta lucrurile. Inainte ca altii sa se trezeasca, el a inceput sa cumpere pamant in locurile pe unde ar fi putut sa treaca noua artera. Pretul era extrem de scazut (1,5-2 lei pogonul) ba pe alocuri neavand de la cine cumpara, ocupa terenul, il ingradea si apoi se ducea la primarie, platea impozit pe anul acela si pe doi ani in urma si primea act de proprietate.
Cand s-a stabilit traseul (1872) bulevardului preturile au inceput sa creasca, iar dupa 1878 cand au inceput lucrarile, ele au explodat pur si simplu. Terenul nu mai era vandut cu pogonul, ci cu metrul patrat, cu 1,5 -2 lei mp, iar dupa 1880, pamanturile chiar de pe traseul bulevardului au ajuns la patru si chiar 5 lei m.p. Jumatate din ultimul tronson al Bulevardului s-a construit numai pe locurile lui Stanian. Terenul pentru partea carosabila si pentru trotuare l-a expropiat primaria. Numai ca Radu Stanian a cerut o despagubire dubla fata de ceilalti proprietari pe motiv ca Bulevardul i-a “taiat” in doua locurile, micsorand valoarea fiecarei parti. Cum era consilier comunal, primaria i-a aprobat pretentiile si, timp de vreo zece ani, i-a tot platit pana la 160.000 lei, aproape jumatate din cat s-a platit la toti ceilalti proprietari expropriati. Cu ce a mai luat pe locurile de casa pe care le-a vandut, a ajuns la suma imensa de un sfert de milion de lei, este adevarat, luati “ cu taraita“.
Desi era foarte petrecaret, ii placeau vinul, tuica, muzica lautareasca, femeile iubarete si cheltuia multi bani pentru asa ceva, ii ramaneau destui bani pe care sa-i investeasca in afaceri sau proprietati imobiliare.
Prin 1881-1882, cand Bulevardul incepuse sa se contureze precis in partea lui sudica si aristocratia cumpara terenuri si incepea sa construiasca, Stanian nu a vrut sa ramana mai prejos. Desi casa parinteasca ii ramasese lui mostenire si era destul de centrala, mai ales ca ulita Juga Urs (careia el, fiind la primarie, ii daduse numele de strada Stanica Marin) nu mai era o fundatura, deschizandu-se in Bulevard, el s-a hotarat sa se mute.
Dupa ce concesionase locurile primariei ii ramasese un teren de vreo 700 mp, ca o insula triunghiulara, cuprinsa intre Bulevard si doua strazi adiacente acestuia. Despre construirea casei lui trebuie sa mergem pe presupuneri. Probabil ca lucrarile au inceput prin 1883-1884 si avand bani destui, au mers destul de repede, terminandu-se prin 1887-1888. Nu stim nici numele arhitectului care a proiectat casa, nici aspectul initial al acesteia.
Paul D. POPESCU
