Lucian AVRAMESCU
Utilizez de cateva zile o traista din fire de canepa impletite, pe care mi-a dat-o nevasta-mea cu niste maruntisuri trebuincioase cand am plecat la tara. Am cules in ea prune. In Bucuresti am utilizat-o cu succes la piata. Sacosa, cu o arhitectura simpla, seamana cu traista mea de colindator din copilarie cand mergeam pe sub ferestrele oamenilor, ceata de copii inghetati, cu Sorcova si Mos Ajunul. Deosebirea este ca pe traista contemporana scrie in straineste “Save the Planet”. Culoarea scrisului este verde si se armonizeaza discret cu nuanta impletiturii de canepa. Am vazut atarnata, pe umarul unei doamne elegant echipate, care tocmai coborase pe Magheru dintr-o limuzina de lux, o geanta cred, din rafie. Materialul natural dadea bine, mult mai bine decat sclipiciurile purtate de alte maini feminine, confectionate fara indoiala din materiale sintetice. Ma opresc asupra acestui subiect pentru ca zilele trecute am ascultat, in radioul din masina, un discurs al ministrului Mediului, Korodi. Cred ca el era. Ideea care dadea substanta interventiei si care m-a pus pe ganduri tinea de utilizarea in exces a pungilor de plastic. Ele au intrat abundent in mecanismele marunte ale cotidianului si par de neinlocuit. Punga de plastic, un fel de prezervativ pentru de toate, de la cartofi si ceapa, pana la targuielile mai sofisticate, este de unica folosinta. Aruncata de cele mai multe ori la intamplare, ea poate fi regasita de-a lungul albiei raurilor, pe Varful Omu, la marginile Capitalei, plimbata de vant peste nisipurile Litoralului. Specialistii atrag atentia ca o astfel de punga poate rezista intacta aproape 500 de ani. Secolul nostru, care deschide mileniul trei, ar putea ramane, dezgropat peste veacuri de arheologi, ca o epoca glorioasa a pungii de plastic. Ecologistii din lumea civilizata, astazi iata si ai nostri, nu obosesc sa indemne populatia globului la o rasucire pe calcaie, care nu ne-ar degrada din civilizatie, catre produsele naturale. M-am uitat cu respect si duiosie la traista mea pe care scrie “Save the Planet”. Daca secolul lui Pericles, cred ca secolul V inainte de Hristos, n-ar fi ramas in istoria Eladei ca secolul de aur al civilizatiei europene, marcat de statuile in marmura ale marelui Phidias, n-ar fi umplut muzeele lumii cu suple preotese cioplite in stanca, cu adonisi si atleti ai Olimpiadelor, dezgropam pesemne din tarana Greciei pungi de plastic.
Omoara planeta pungile de plastic? N-o omoara, dar sigur o imbolnavesc. Se consuma, insa, in aceste zile ceva mult mai dur si mai amenintator pentru omenire. Un diplomat care mi-e prieten si care a consumat multi ani din viata, ca ambasador in mari tari ale lumii, imi atrage atentia ca tot ceea ce se petrece la rasarit de noi nu-i gluma. Ursul rus, redevenit sovietic, se agita energic in barlog. Trupele masate in Osetia de Sud si Abhazia sunt doar o fateta a razboiului din Georgia, inceput nefericit odata cu Olimpiada de la Beijing. Alte trupe se misca discret catre Transnistria si zone separatiste risipite pe teritoriul fostului imperiu. Occidentul protesteaza cu gura mare sau cu jumatate de gura. Presa il numeste pe Saakasvili, seful statului georgian, ba erou, ba cadavru expirat, aventurier sau de-a dreptul politician imbecil. E mai usor sa-l injuri pe Saakasvili decat pe Putin. Americanii transporta ajutoare umanitare in Georgia cu port-avioane cu tunuri si bombe la bord. Noi ne jucam de-a razboiul in Marea Neagra cu unica barcuta mai rasarita a flotei militare, Fregata Regele Ferdinand, reparata de englezi si omologata de NATO. Miscarile vizibile si invizibile, imi spune diplomatul, sunt fara precedent, cel putin in perioada amutirii Razboiului Rece. E posibil, intreb eu ca blegul, un razboi nuclear? In lumea de azi, totul este posibil, raspunde cu un oftat ambasadorul.
Incerc sa ma uit in zare prin tesatura rara, din canepa, a pungii mele, pe care scrie “Save the Planet”. Nu mai vad campuri nesfarsite de pungi de plastic pe care le piaptana vantul, ci o invartejire de transee. Poate nu va fi asa. Poate omenirii ii va veni mintea la cap. Dar i-a venit vreodata?
