Cuvant la Duminica a V-a dupa Rusalii
Valurile furtunoase ale Tiberiadei se potolira indata dupa cuvantul Mantuitorului Iisus Hristos. Apostolii dobandira liniste si siguranta, stiindu-se impreuna cu Invatatorul lor.
Dar de cealalta parte a marii in timpul gadarenilor era o furtuna sufleteasca mult mai mare, foarte primejdioasa.
Ea nu involbura valurile apelor nici nu punea in primejdie de moarte trupeasca pe Apostoli. Ea cuprinsese sufletele locuitorilor de aici, care erau cuprinsi de patimi, se aflau aproape de o moarte spirituala a carei infatisare o reprezentau doi oameni cuprinsi de duhuri necurate.
Indata ce a ajuns in timpul acesta, Iisus a fost intampinat de doi oameni, cumplit chinuiti de o boala sufleteasca de mai multa vreme, care din aceasta pricina erau spaima locuitorilor.
Aceasta pilda evanghelica a trezit de-a lungul vremii multe nedumeriri si deosebite comentarii precum de altfel a trezit si in mintea gadarenilor care nu reusisera sa vada in minunea vindecarii celor doi indraciti o mare binefacere.
Ca sa intelegem de ce a plecat Iisus din tinutul gadarenilor si de ce le-a implinit cererea, trebuie sa stim ca Dumnezeu a dat omului un mare dar: libertatea sau dreptul de a alege binele de rau, de a decide singur calea pe care sa urmeze. El a facut minuni inaintea gadarenilor, a vindecat pe cei doi bolnavi, dar a lasat la libera lor alegere de a decide ce fel de valori pretuiesc mai mult. El nu a venit sa-i mantuiasca pe oameni cu sila. Intelegand ce comoara de mare pret este sufletul, stiind ca prin el noi putem sa urcam pe treptele desavarsirii si sa dobandim mantuirea, se cuvine sa ne ingrijim foarte mult de sufletul nostru. Sa ne luminam mintea cu lumina cunostintelor bune si folositoare, sa ne curatim simtirea de tot ceea ce este necurat, sa ne pastram cugetul curat, sa-l ferim de duhul cel rau al mandriei, al lacomiei si al urii, ca sa-l putem primi pe Mantuitorul si Domnul nostru Iisus Hristos in casa inimii noastre, in veci de veci, Amin.
Pr. Stefan Al. SAVULESCU
