Se macina partidele
Leon CHIRILA
In viata fiecarui partid se petrec, la un moment dat, si evenimente care nu fac altceva decat sa-l macine, sa-i mai ia din stralucire, sa-l mai aduca, am spune noi, cu picioarele pe pamant. Evident, asemenea situatii se petrec imediat ce incep fie „huzureala” conducerii respectivei formatiuni, fie degringolada acesteia, generate de rezultatele obtinute in confruntarile electorale. Iar astfel de exemple sunt destule pe scena noastra politica, ele remarcandu-se, aproape ciclic, la mai toate partidele.
In aceasta perioada, ca sa trecem la fapte concrete, asistam la o lupta surda pentru suprematia personalitatilor din PD-L, iar nemultumirile ce dau afara din oala, la organizatia constanteana, nu fac decat sa confirme ceea ce scriem. Acolo, fosta conducere si mare parte din organizatie – destituita, respectiv, exclusa din partid, in urma masurilor luate de noul secretar general al partidului, nimeni altul decat Elena Udrea, parasutata, cum s-ar zice, in spatele frontului democrat-liberal dar la punct fix (a se intelege conducerea PD-L) – s-au razvratit si o tin tot intr-o revolta. Dupa ce s-au organizat noi alegeri, apele nu s-au linistit, acum nemultumitii solicitand practic, capul liderului partidului – Emil Boc. Asadar, dinspre malul marii se aud strigate de renuntare la chiar omul nr.1 al lui Traian Basescu, mentorul si liderul necontestat al partidului. Se motiveaza un asemenea indemn prin faptul ca Boc ar avea o atitudine dictatoriala si ar incalca statutul PD-L. De asemenea, nu sunt omisi nici asa-zisii „capi ai rautatilor” – Valeriu Stoica si, bineinteles, Elena Udrea – caracterizati ca fiind niste „aroganti” care au dat de pamant cu organizatia constanteana si i-au tavalit prin praf liderii! Iar daca astfel de situatii se petrec cu insistenta, nu-i exclus ca, peste ceva vreme, sa vedem la democratii veritabili din PD-L cum isi arata acel dinte pe care, oricum, il au impotriva pasarilor calatoare care au poposit in partid de pe la alte formatiuni.
O situatie similara – dar cu accente mai radicale – se petrece, iata, in PNTCD, dupa ce actuala conducere incepuse sa pregateasca prohodul partidului. Semnarea protocolului de colaborare cu PNL de catre noul sef taranist – care n-a fost nicicand de-al taranistilor – s-a lasat cu un nod in gatul personalitatilor partidului care, nici una, nici doua, au si pus de un congres extraordinar care sa impiedice disparitia partidului. Sambata, in timp ce la Sinaia aveau loc lucrarile unui comitet national de conducere “dirijate” de Marian Milut, la Bucuresti, alde Diaconescu, Ciuhandu, Sarbu, Caramitru si-au lasat vechile orgolii deoparte si s-au reunit pentru a salva ce s-ar mai putea salva din „mandrul” partid al taranistilor de altadata. Iar de aici si pana la o scindare a PNTCD nu mai este decat un pas – defluirea taranistilor veritabili din cloaca acelora care au sperat sa puna botul pe ciolan dupa plecarea lui Ciuhandu din conducere.
Cu toate acestea, macinisul cel mai evident la care este supus un partid al scenei noastre politice este cel al lui Corneliu Vadim Tudor. Tribunul nu mai poate zagazui fuga oamenilor sai din structura pe care a cam tinut-o cu mana de fier si asistam la o neintrerupta subtiere a randurilor PRM. Daca la plecarea lui Dumitru Dragomir – la PD-L, de exemplu, Vadim a avut puterea sa „fredoneze” tot felul de persiflari pe aceasta tema, de aceasta data, cand se-aud vorbe despre parasirea PRM de catre prim-vicele Augustin Bolcas si Eugen Mihaescu, nu stim ce va mai face Vadim cu partidul sau. Caci, varianta cu „intrarea in Parlament cu Gigi Becali de brat” nu prea sta in picioare deoarece, se stie, intr-o teaca nu incap doua sabii!
Si au mai ramas, ca sa spunem astfel, doua partide – PNL si PSD, caci despre PC nu prea s-ar mai putea vorbi, atat timp cat a intrat in buzunarul social-democratilor. Asadar, PNL traieste momente de liniste dupa valul de nemultumiri de dupa alegeri – cand Calin Popescu Tariceanu a cam vrut, de la Bucuresti, capul liderilor din tara, care nu au obtinut rezultate bune. Valul creat de opinia schimbarii lui Tariceanu s-a domolit, dar nu-i exclus ca, odata cu definitivarea listelor de candidati, sa-si reia amplitudinea. Cat despre PSD, acesta cam tace si face, isi da cu parerea despre una, despre alta, tot pana la finalizarea listelor de candidati cand vom auzi, cu siguranta, nemultumiri. Iar astfel de nemultumiri, ca si tendintele de parasire sau de rupere a partidelor, de schimbare a liderilor acestora nu fac decat sa macine, incet, dar sigur, vigoarea fiecarei formatiuni in parte.
