Casutele campingului de la Izvorul Rece, vestigii ale turismului din alte epoci, isi gasesc si astazi clienti. Contra 35 de lei, turisti din Galati, Calarasi, Satu Mare, Timisoara sau Bucuresti se complac sa doarma pentru o noapte sau mai multe in minusculele si degradatele colibe interzise claustrofobilor.
„Lucruri pozitive”
Familia Stet s-a oprit la casute, „casutele de pitici” – cum le spune Tiberiu Stet, in drum spre Satu Mare. S-au intors de la Eforie Sud, dupa noua zile in care s-au rumenit binisor si parintii, si copiii. Acum stau tolaniti pe-o patura in fata casutei pe care receptionerii le-au predat-o si-si deapana amintirile de pe Litoral.
„Zi doar de lucrurile pozitive, nu despre cele negative”, isi instruieste tatal baiatul, dupa ce ala micu’ se-apucase sa spuna ca tomberonul din fata miniaturalului lor salas avea o ditamai gaura… „Trebuie doar sucit cu gaura in partea cealalta, ca sa nu-l vedem”. Cat despre lucrurile pozitive… dusurile merg, veceurile nu se-nfunda, pretul este rezonabil. „La 35 de lei, ne-au dat si niste lemne cu care sa facem un gratar, asteptam s-apuna soarele si-apoi ne-apucam de frigarui”. Si la Eforie Sud, mergeau dusurile, nu se-nfundau toaletele, pretul era rezonabil, 60 de lei. Puteau iesi oricand in curte sa-si faca frigarui… Inainte sa traga la Izvorul Rece, s-au gandit sa mearga pe Valea Cerbului, insa ce sa faci acolo, unde ursul da buzna in toate corturile in care simte miros de mancare…
Satmarenii mai au cateva sute de km pana acasa si le-a ramas palinca doar pe fundul unei sticle de o jumatate de litru. Luati o gura! Mai luati una! Inca una! Tiberiu Stet isi impartasea cu generozitate musafirii de pe patura. Sanatate curata!
Cunoscatorii sesizeaza descompletarea campingului
Despre marirea si decaderea casutelor de la Izvorul Rece stie mai multe un pensionar din Bucuresti, 62 de ani, multi inainte!, pe care, vara aceasta, l-au prins patru nopti sub acoperisul scund al uneia dintre chitimiile din lemn. „Acolo era o casuta. A disparut. Acolo era un brad. A disparut. Si-acolo erau alti copaci. Si ei au disparut”, inventariaza el obiectele topite din peisaj de anul trecut si pana acum… Altfel, e bine, cu sotia. Unde in alta parte sa se fi dus intr-un loc mai apropiat de casa, sa aiba parte si de soare si de aer curat, decat la Izvorul Rece? A taiat o sticla de suc si-a umplut-o cu flori de camp, si-a desfacut masuta plianta, se pregateste de cina, una usoara asa ca pentru varsta lui si-apoi, a doua zi, s-ar putea intoarce acasa. Toate geamantanele in portbagaj, cheia de la casuta la receptie. Gata si cu concediul pe anul asta. Deie Domnul sa reziste casutele si pana la anul. „N-are rost sa comentam confortul lor: te coci in ele in timpul zilei. Sunt pentru oameni saraci”, spune pensionarul, ale carui varsta si lunga experienta in campingul de la Izvorul Rece, zece ani, s-au conjugat cu un singur rezultat: circumspectia fata de orice interlocutor.
In prispa casutelor au fost asezate presuri sintetice, sindrila de pe acoperis a cazut ca dintii de pe niste gingii ramolite, cercevelele sunt scorojite si strambe, petece de linoleum aspru despart cele doua paturi mici-micute care mobileaza colibele… Un cosmar i-ar putea face pe stoicii turisti sa iasa cu capetele prin precarul acoperis al adaposturilor carora si-au incredintat noptile: asa de inclinata este panta invelitorii. Nici atunci, cu capetele pline de cucuie, n-ar uita ecuatia in virtutea careia s-au adapostit in aceste dragute vagauni de ciorchinii de stele ai lunii august: preturi mici, conditii modeste…
Ionut STANESCU
