Toate cate se intampla sunt pe masura blocului unde se petrec lucrurile. La unul turn, cu 10 etaje, sa zicem de prin Vest, Bulevardul Marasesti, a existat o oarecare confuzie in ceea ce priveste adresa locatarilor. Marginea cladirii era spre Bulevard, intrarea/iesirea – pe Bahluiului. Dilema : unde sa-ti faca politia mutatia. Pana la urma, s-au uniformizat lucrurile: pe alee. In rest, problemele cotidiene sau, dupa caz, lunare, sunt urmatoarele:
Administratorul
In ceea ce priveste administratorul, lucrurile au stat si vor sta intotdeauna la fel. Schimbare de stafeta. Cineva, de pe Mihai Bravu, in calitate de colector de bani, de parca ar strange fonduri pentru sinistrati, a rezistat psihic (certuri cu locatarii ) si fizic ( ca nu mergea liftul, deci trebuia s-o ia pe scari) cinci luni. Dupa care, a spus prietenilor: „Predau blocul”. Desigur, s-a gasit un natang care sa intrebe daca il privatizeaza, ca multe alte imobile din tara, dar el i-a explicat ca preda stafeta, fiindca nu se mai intelege cu contemporaniii colocatari.
Fapt este ca inghesuiala mare la a fi, sau nu, dupa cum spun unii, „adimistrator”, este si nu este, depinde de cartier, imprejurari, numarul de etaje, receptivitatea locatarilor si multe, multe altele.
Cand se mai da bir cu fugitii ? In moment de ananghie, cand el, cel care iti afiseaza intretinerea, te pune sa platesti. Faptul nu este iesit din normal, numai ca, de exemplu, cativa s-au trezit cu restante la inceput de an 2008. Tot nimic anormal, ca puteau sa nu plateasca pe decembrie 2007. Dar, a fost vorba despre neplata pe lunile ianuarie, februarie si aprilie 2007 ! Total, aproape 5 milioane de lei vechi. Intrebare de bun simt: cum se face ca in martie s-au luat banii pe intretinere, inainte de a plati restantele din primele doua luni ? Neoficial, nefericitilor li s-a explicat, de catre noul administrator: „Doamna administrator a facut confuzie intre scari: a luat banii de la A si i-a trecut in contul Scarii C. Sau invers, ca Dumnezeu stie, numai ea nu”. Si-au fost buni de plata papagalii, fiindca nu aveau chitanta, au mers pe buna credinta a administratorului, care-i zicea prin crapatura usii: „V-o las (chitanta -n.n.) in cutia postala”. Si s-a umplut casuta postala de reclame la hipermarketuri, oferte de telefonie mobila, reduceri de preturi la tamplarie PVC, numai de chitante – ba. Nimeni nu s-a gandit sa faca o reclamatie la presedintele Uniunii Asociatiei de Proprietari, dar nu-i timpul trecut, inselatoria nu se prescrie intr-un an.
Interfonul
Minunatie mare si cu aparatura asta, prin care intrebi daca este Vasile acasa si el iti raspune – Da ! Si-ti da drumul. Securizarea blocului a durat pana s-au prins doua categorii ca nu e bine sa existe dispozitivul de siguranta: pustanii, care mai stau la o sueta pe casa scarii, mai pun de un barbut, sau deseneaza cate o zvastica. Apoi, smenarii. Hotii, carevasazica. In instanta, caz concret, a fost intrebata o gasca cum a furat din apartament carpeta, televizorul, DVD-urile si alte bunuri. „Pai, actionam asa: unul statea de veghe, timp de doua saptamani, pentru a urmari un apartament anume. La sase seara, sunam la interfon. Raspundea cineva. La ora 16, nu. Si tot asa, 14 zile la rand, mai putin duminicile si sarbatorile legale, fiindca era pacat”. Al doilea din boxa, recunoaste: ” Eu lucram la schimbul unu – urmaream cand pleaca ala de la etajul cinci la servici. La 6 dimineata”. Operatiunea implica si etajul, fiindca era bine a se sti daca pe palier sunt vecini saritori, care sa anunte politia. Si-aia plecau la munca. Bref: ca judecatorul mai avea si alte cauze pe rol, cu arestati: ” In moment de liniste, am spart usa, nu am intampinat nicio rezistenta si am furat tot ce se putea gasi. La fel am procedat si pe strazile din Bereasca, Mimiu, Tanarul Muncitor”.
Iar comunicatele politiei erau la modul: „Ieri, a fost anihilata o banda de spargatori, care operase, timp de 6 luni, prin diverse apartamente, furand bunuri in valoare totala de peste 100 milioane de lei”. Dupa legea noua, au fost condamnati pentru furt calificat, intrare prin efractie si alte capete de acuzare la sapte ani de inchisoare. Pentru buna purtare, au iesit dupa vreo cinci ani. Sansele de recidiva urmeaza sa le calculeze fiecare pagubit.
Liftul
Ca un facut, ascensorul este aidoma blocului. Zici ca urci sau cobori in mina. Candva, a fost montata o oglinda acolo, sa se uite in ea vizitatorul inainte de a bate la usa nasului. Nasul a ramas la acelasi etaj, nefacand schimb „cu garsoniera plus diferenta, pret negociabil” – oglinda, nu ! Acum , cui si la ce i-o fi trebuit hotului sa fure oglinda, este o mare intrebare. Ca nu era bomba neexplodata, nici capac de fonta si nici fire de cupru sa le duca la centrul de colectare a fierului vechi. Dar, in sfarsit, oarecare explicatie ar fi fost: administratorul ii reprosase odata omului de serviciu: „Nea Grigore, vezi ca fatada blocului este oglinda matale. Cam multe mucuri de tigari si alte hartii prin zona”. Or, daca s-a facut referire la oglinda, in contextul mizeriei, susceptibil de a o fi furat era Grigore. Sigur, niciunul dintre locatari nu a indraznit sa-i reproseze ceva, nici macar din priviri, findca mai are nevoie de el pentru treburi marunte: caratul mobilei de jos in sus si de sus in jos, a unui sac cu rumegus, platitul unei facturi. Deci, rezumand: oglinda a disparut si nimeni nu-i duce dorul.
Procesele
Inundatiile fac incapere buna cu statul in apartament. Te trezesti noaptea pe la doua ca plutesti si-ti zici: „Iar am baut mult, mi se pare ca-mi trebuie barca”. Nu-ti trebuie decat un colac de salvare pentru vecinul de deasupra, care te inunda taman cand iti este zugraveala mai proaspata. Victima cauta, „pe fond”, dreptatea la administrator, ca d-aia-i pus acolo, sa impace partile, nu doar sa ceara bani. Sfat intelept: „E divergenta intre vecini. Daca vreti daune materiale ( de alea morale nu se face vorbire, ca apa n-a ajuns la biblioteca ) dati-l in judecata”. Si s-a rezolvat problema. Desigur, ar mai fi fost rost de un proces in ceea ce priveste antenele de telefonie mobila montate pe acoperis. Trebuie operatorul sa platesca spatiul aerian si aterizarea pe acoperis ? Problema pare-se ca s-a rezolvat, probabil, acord tacit, prin SMS, fiindca, nu mai este o problema stringenta pe agenda administratorului. In rest, mai vezi cate o citatie pe usa unui apartament, si razi de ala, ca ha !, e chemat la tribunal ! Si sa vezi grozavie, mai si scrie pe usa lui, din nuc: „Dr.Ing. col.(rez) …”
Despre lege facand vorbire, te mai apuca si cu frisoane cand este anuntata sedinta cu locatarii. Ca scrie la final „Prezenta obligatorie!”. In virtutea carei norme imperative o fi obligatorie prezenta, nici legiuitorul nu stie, dar creand un precedent administratorul, uite asa se naste un articol din Codul Penal: in baza precedentului, a cutumei, a obiceiului blocului. Desigur, de regula se strag maximum douazeci de pensionari, din totalul de peste o suta de locatari, in care principala problema dezbatuta este ca unul de la etajul trei are un caine, pe care-l tine in baie !
***
Caracterul unui bloc – daca se poate vorbi despre asa ceva – este recognoscibil si dupa afinitatea sportivo-religioasa. Poate fi religios, cum a zis Malraux, sau adept al lui Darwin. Racneste jumatate de bloc ca a inscris Neaga pentru Steaua ? E clar ca ala e cu gandul la Dumnezeu. Tace ? E darwinist, n-are nici pe Dumnezeu, si nici chitantele aferente lunilor ianuarie, februarie si aprilie. A mers pe buna credinta a semenilor.
Fl.TANASESCU
