In 2007, publicam povestea a doua femei in varsta din Sinaia, Aurelia Topa si Olga Calinescu, cumnate, chiriase intr-o casa nationalizata, care se judecasera timp de sase ani cu proprietarul pentru a-si pastra dreptul de a locui sub acoperisul dedesubtul caruia traisera in ultimii 50 de ani. Pierzand in Justitie, acestuia nu-i ramasese decat sa le terorizeze, cautand tot felul de mijloace pentru a le determina sa-i elibereze casa. Intr-un final, a reusit. Femeile si-au parasit domiciliul si s-au aciuat fiecare pe unde a putut, asteptand construirea blocurilor pentru care primarul le-a anuntat ca are bani printr-o scrisoare trimisa acasa.
Ploaia le-a scos afara din casa
Pe la sfarsitul primaverii, mai curtenitor ca niciodata, proprietarul le-a explicat femeilor ca trebuia sa se-apuce de renovarea casei. Nu putea s-o lase sa se degradeze pana aveau ele sa se mute in locuintele construite de stat. Cele mai mari probleme le prezenta acoperisul. De-acolo era cazul sa inceapa reparatiile. A fost decopertata tabla, deasupra camerei in care statea Aurelia Topa. Dupa cateva zile, a venit o furtuna. „Un potop cu piatra. Ne-a plouat trei zile in casa. Peste aragaz, peste frigider, peste recamier, peste sifonier, peste soba, peste masa… Apa a umplut cratitele, canile, vesela, a imbibat usile, hainele, pernele, cuverturile si paturile de pe pat. Covorul se desprinsese de dusumea si plutea. Il mai tineau cinci ligheane si doua copai in care incercam sa adun ploaia, dar in care se stransesera gramezi de gheata. Apa siroia pe pereti. S-a infiltrat pana la instalatia electrica. Cand firele au bubuit, au facut o flama care s-a intins pana la tavan. Ploaia a ajuns si la cumnata-mea in casa, luand covoarele pe sus si stricand mobila pe care fata ei si-o cumparase de putina vreme”, povesteste Aurelia Topa. Cei de la Electrica, veniti sa verifice scurtcircuitul, le-au spus femeilor ca nici intr-o luna de zile peretii casei nu vor fi suficient de uscati ca sa le poata da drumul din nou la curent. Si-au dat seama ca n-aveau ce mai face in casa si-au acceptat sa plece de buna voie. „Sa mancam o luna de zile la lumanare, sa ne rugam de vecini sa ne pastreze carnea la ei in frigider? Ce puteam sa mai asteptam acolo?”.
Scrisoarea primarului
Aurelia Topa s-a mutat intr-un apartament din cartie-rul Izvor, a carui chirie o plateste din banii pe care proprietarul s-a-nvoit sa-i acorde, 1.400 de euro. La cat e de mare chiria, banii o sa-i ajunga pentru 14 luni, dupa care ar trebui sa poata sa se mute intr-unul dintre blocurile construite pentru evacuati.
Tine prin preajma o scrisoare pe care primarul Vlad Oprea i-a trimis-o in apro-pierea campaniei electorale. In epistola, edilul explica modul in care pusese el „in miscare toate parghiile de care a dispus pentru a solu-tiona aceste cazuri…”. Le vorbea despre dificultatile intampinate „Trebuia sa nu ma las coplesit sa rezolv drama lipsei de locuinte…”. Despre rezultatul eforturilor: „Am 46 de miliarde, special pentru 5 blocuri de locuinte”. Si incheia cu o promisiune „Voi construi 160 de locuinte pentru dumneavoastra. Vor fi finalizate in 2008-2009”.
Construirea blocurilor a inceput, dar niciunul n-a depasit fundatia. S-a lucrat mai cu insistenta inainte de alegeri. Dupa, firmele au cerut sa renegocieze contractele…
„Cand m-am dus la spital sa-mi fac analizele, am vazut doar doi muncitori pe santier. Mai mutau cate-o piatra de colo-colo. Mai luau un bat si-l puneau dincolo… In ritmul asta, n-o sa ne vedem noi in case noi pana la anul”, ofteaza Aurelia Topa.
Au refuzat Conciforul
„Daca sinistratilor din Moldova li s-a promis ca le vor fi reconstruite casele pana la iarna, noua de ce nu ni s-ar construi blocurile pentru care guvernul a promis ca asigura finantarea?”, se intreaba Olga Calinescu, plecata la o ruda, in Ploiesti, unde asteapta sa intre in audienta la presedintele Consiliului Judetean.
Fiindca Olgai Calinescu nu i-a scapat lider politic pe care sa nu-l fi pus in tema cu problema sa si a colegilor sai de suferinta. I-a abordat in toate ipostazele in care i-a prins: veniti in concediu, benchetuind la vreo intalnire de partid sau in campania electorala, cand limbile li se dezleaga cel mai tare si promit cate-n luna si in stele…
Niciuna dintre femei n-a dorit sa se cazeze la caminul Concifor, prima cladire amenajata pentru evacuati in Sinaia, data in folosinta in luna mai. „Decat sa stau in camarutele alea, cu bucatarii comune, mai bine dorm sub cerul liber”, spune Olga Calinescu.
„Eu abia ma descurc singura sa-mi fac de mancare. Dupa sase ani de cand car apa de la vecini, sa ajung sa gatesc la comun?! Opt familii la un aragaz! Un om, ca sa traiasca civilizat, trebuie sa aiba o bucatarioara a lui”, ii tine isonul Aurelia Topa.
Ionut STANESCU
