Nicolae Eugeniu Petrescu-Pache
15 ani de la despartirea de iubitorii de frumos
La 11 august 1993, la Cornu, langa Campina, intr-un tragic accident de masina, ne parasea marele artist plastic prahovean NICOLAE EUGENIU PETRESCU-PACHE, in plina putere creatoare. Pe Valea Prahovei, iubita atat de mult, zugravita in lucrari memorabile, ce vor dainui in memoria iubitorilor de frumos si in patrimoniul cultural universal.
Pleca la Dumnezeu un om ales al Sau, daruit cu un talent deosebit, care a iubit enorm viata, frumusetile lasate pe Pamant de Creator, oamenii. Ne lasa tristi pentru totdeauna, sa plangem mereu, nemangaiati, insingurati. Pleca la Dumnezeu un om de o cumsecadenie rara, generos peste masura, cu un suflet cat o lume intreaga. Numai cine nu l-a cunoscut poate sa treaca mai departe… nepasator.
Pictor iubit si de confrati – mai rar se intampla ! – era elogiat, mereu, la vernisajele pe care le organiza, aproape an de an. Imi spunea, intr-una din zile, in timpul expozitiei din Sala de la Hotel Sinaia: “Valentine, am sa vin la anul cu lucrari de pictura intr-o noua maniera, intr-o noua conceptie… ai sa vezi, va fi ceva deosebit…”. Cu o saptamana inainte de tragicu-i sfarsit, in sala expozitionala, prietenul sau, prof.dr. Simion Barbulescu, ii va citi rezumatul albumului ce i se pregatea, ca o mare si meritata surpriza. Vadit emotionat, cu lacrimi in ochi de fericire, artistul va intreba: “Oare merit eu asta ?…”
Sigur ca o merita si chiar cu prisosinta. El care mai bine de 60 de ani si-a inchinat viata picturii, cu rezultate deosebite, ferindu-se de mariri, de elogii, rezultat al modestiei sale iesite din comun.
Ne-am adresat Editurii Meridiane, Ministerului Culturii, Institutului Cultural Roman spre a realiza albumul de arta dar… raspunsurile au fost invariabile:”… nu sunt bani, incercati editarea in regie proprie…”.
Am incercat la sponsori cu posibilitati… in zadar.
Timpul trece, trece si… romanii, ca intotdeauna, uita de cei care-si merita omagiile, recunostinta, dragostea si pretuirea – oamenii de exceptie pe care ni-i da Dumnezeu. La alte popoare aceasta atitudine ar insemna o mare rusine, o prea mare greseala, de neiertat. La noi insa… Ce pacate capitale mostenim !
Daca se vor gasi, totusi, oameni cu posibilitati financiare, ii rugam sa telefoneze la 0743/426.248, spre o reusita necesara.
Valentin MUNTEANU
