Magda Nicolaescu -Ioan (I)
Este de mirare cat de putine date biografice am putut sa culeg despre o femeie, al carei nume, cu aproape un secol in urma, incepea sa fie rostit de foarte multi ploiesteni. Autorul acestor randuri a cunoscut-o cu multi ani in urma si i-a pastrat o vaga, dar placuta amintire.
Era prin aprilie 1936, aveam opt ani si jumatate si invatam la Scoala de baieti nr.12 de pe strada Lapusneanu Voda (azi Muzicanti). Intr-o sambata s-a suspendat ultima ora de curs si, cu exceptia celor de clasa I, toti elevii am fost stransi in holul de la parter al scolii care servea si drept sala de festivitati. Directorul scolii ne-a anuntat ca doamna Magda Nicolaescu- Ioan, “avocata si scriitoare” ne va vorbi despre “grija fata de pasarele”.
Era o doamna, tanara inca, mie mi s-a parut foarte frumoasa si eleganta. Ceea ce m-a frapat a fost faptul ca la rochita de stofa pe care o avea, purta, ca o esarfa de blana (gulere de blana vazusem destule, dar la haine, paltoane, nu detasate), o etola. Ne-a vorbit foarte frumos despre pasari: frumusetea, cantecul, dar si rostul lor in natura si datoriile noastre fata de ele. Spre sfarsit a vorbit si despre pasarile si animalele domestice, despre cat sunt de folositoare si de credincioase ele. A incheiat citindu-ne o fabula, atunci aparuta, a lui Vasile Militaru, “Sase pui si-o biata mama”.
Invitati sa vorbim si noi, stiu ca am ridicat mana si am spus ceva despre randunele (ca la noi acasa, pe balcon,si-au facut cuiburi niste randunele si vin in fiecare an; desi fac multa murdarie nu le stricam cuiburile “ca nu e bine”). Apoi am recitat cu mult aplomb “Cainele soldatului” de Grigore Alexandrescu. Conferentiara m-a sarutat si mi-a daruit o carte cu povestiri despre animale de Karl Ewald (care mi-a ars in bombardamentul de la 4 aprilie 1944) si tuturor copiilor de acolo cate o minunata napolitana “Lica”, cu poze de animale si pasari.
Am venit acasa entuziasmat si am inceput sa povestesc, euforic, ce mi s-a intamplat si s-o intreb pe mama daca o cunoaste pe doamna Magda Nicolaescu-Ioan. Mama mi-a raspuns cam asa: <
Cum cele aflate ulterior nu contrazic aceste prime informatii, incep de la ele reconstituirea unui destin feminin prahovean.
Era deci fiica lui Dem I. Nicolaescu, avocat ploiestean, nascut la Breaza in 1876, absolvent al Facultatii de Drept din Bucuresti. In 1899 s-a inscris in baroul de Prahova, creandu-si repede o reputatie profesionala si o frumoasa stare materiala. S-a casatorit foarte tanar, probabil inca student si tot foarte tanar, cativa ani mai taziu, a intrat in politica. A fost atras de Al.G. Radovici in Partidul National Liberal si a activat in aripa lui bratienista. Avea sa ajunga presedinte de onoare si apoi presedinte al organizatiei liberale de Prahova, primar al Ploiestilor, prefect al judetului si ales de zece ori deputat in Parlamentul Romaniei.
Asadar Magda Nicolaescu s-a nascut prin 1897 sau 1898 si nu stim exact unde, avand de ales intre Breaza, Bucuresti si Ploiesti. Oricum la varsta de un an, cel mult doi, familia sa era stabilita in Ploiesti, care poate fi considerat orasul ei natal. Frumoasa cladire pe care Nicolaescu a cumparat-o in strada Libertatei nr.21 (apoi Aurel Vlaicu nr.1) a fost, fara indoiala, casa ei parinteasca.
A mai avut un frate, dar ea fiind fata si primul copil a fost deosebit de rasfatata in familie, in sensul bun al cuvantului. A facut clasele primare, desigur, la Scoala Nr.1 de fete si pentru ca era cea mai apropiata de casa, dar si pentru ca era scoala de elita a orasului. Cursurile secundare le-a facut la Institutul de fete Regina Elisabeta (pensionul), absolvindu-le in 1916 sau poate in 1917 (undeva in Moldova in timpul refugiului).
Paul D.POPESCU
