Sloganul „Cu televizorul ati mintit poporul!”nu cred ca mai are vreo sansa de a mai fi clamat public deoarece, de buna vreme, televiziunea nu ne mai minte, ci ii lasa pe altii sa o faca. Si, dupa cate usor se poate constata privind pe sticla micilor ecrane, o fac bine, intr-atat de bine incat lumea urmareste emisiunile tv ca pe veritabile spectacole de teatru. Un teatru in care predomina comedia – cand vezi cat de aerieni sunt cei ce-si umfla penele, dar si drama, deoarece multe dintre greutatile si necazurile romanilor sunt aduse in prim-plan.
Actorii acestui gen de teatru nu mai sunt absolventi ai institutului de invatamant superior specializat sau ai facultatilor de profil, ci oameni politici si lideri sindicali. Acestia se intrec, seara de seara, sa ne „agate” si sa ne tina treji in fata televizoarelor, indrugandu-ne verzi si uscate pe teme care ar merita, totusi, o aplecare profesionista, un tratament specializat din partea celor care, intr-adevar, se pricep ori au datoria sa se ocupe de respectivele domenii. Si pentru ca politicienii si sindicalistii nu fac politica si, respectiv, activitate sindicala in emisiunile cu pricina, putem spune fara a gresi, ca se dau in spectacol, facand teatru, in timp ce actorii de profesie – care mai vin, totusi, la astfel de emisiuni, fac…politica! Este, precum se vede, o „amestecatura” de roluri din care spectatorul, de fapt, omul, romanul de oriunde, nu prea mai intelege ceva.
Si nu prea intelege deoarece are cu totul alte probleme decat cele „mototolite”, seara de seara, pe micul ecran; romanul ar vrea sa fie lamurit asupra multor altor aspecte ale vietii lui de zi cu zi. Bugetarii, de pilda, nu-s lamuriti, de ce li s-au redus lefurile cu 25 de procente, basca unele sporuri cu care au mai fost ademeniti pana acum. Pensionarul – oricare ar fi el – este tare necajit ca nu-i mai ajung banii din dreptul sau legal la care a contribuit toata perioada cat a muncit, iar cei din agricultura – care mai au pamant sau animale – nu-s dumiriti deloc de ce miliardele de euro – promise in campaniile electorale si cu alte prilejuri tot electorale – zac doar in „pungutele” Europei, care ne impune tot felul de baremuri, cote, niveluri de performanta, sau alte restrictii. In aceeasi nota de deruta sunt profesorii, doctorii, cercetatorii, alte categorii de profesionisti de tinuta care, sesizand teatrul jucat de politicieni, prefera spectacole adevarate in alte tari. Pana si actorii de la noi, aceia care joaca teatru, nu mai inteleg de ce politicienii ii inlocuiesc pe scena vietii cea de toate zilele, jucand, in locul lor, doar…feste! Cu autostrazile, cu locuintele, cu turismul, cu cate si mai cate…
Si nu mai intelegem ceva: De ce presedintele tarii nu face politica autentica, asa cum fac sefii de stat din democratiile pe care le admiram, preferand rolul de presedinte-jucator si jucand doar pentru el, familie si clica sa. Sau, de ce Guvernul joaca teatru – si comedie, si tragedie – din moment ce rolul sau este cu totul altul, stabilit de insusi presedintele-jucator: sa faca tot ceea ce se cuvine ca sa traim bine!
Dar, precum se vede, lucrurile, in Romania, s-au cam asezat pe dos pentru ca am ajuns in stadiul in care cei ce fac politica joaca teatru, iar cei care-s scoliti sa joace teatru sunt obligati, de primii, sa faca politica! Iar noi, spectatorii, suferim, pierzand timpul in fata micilor ecrane.
Leon CHIRILA
