Tribunalul Bucuresti arata in motivarea deciziei de arestare preventiva a fostului director al Petrom Service, Mihai Sorin, ca declaratiile acestuia, cum ca nu ar fi fost la serviciu in ziua semnarii unui contract fictiv, este contrazisa de declaratiile fostilor sai angajati si a altor doi martori. Tribunalul Bucuresti arata in motivarea deciziei prin care a emis mandate de arestare preventiva a omului de afaceri prahovean Mihai Sorin si a altor cinci persoane cu functii de conducere in PSV Company si in alte firme ca declaratiile fostului director, conform carora el nu ar fi fost la munca in ziua semnarii unui contract fictiv sunt clar contrazise de fostii sai angajati precum si de doi martori. Referitor la fostul director Mihai Sorin, instanta precizeaza, in documentul intrat in posesia MEDIAFAX, ca “apararea pe care si-o face vizavi de pozitia de nerecunoastere a infractiunilor se bazeaza pe imprejurarea ca acesta nu a semnat niciun contract intre societatea Petrom Service societatea C.V.M., la data semnarii contractului, acesta nefiind la serviciu”. Instanta arata ca exista indicii “care probeaza contrariul” declaratiei fostului director Sorin, precum declaratiile lui Ionut Calinescu, ale invinuitilor D.C.V. si A. Z., dar si a doi martori din cauza. “Fara a face o analiza in detaliu a declaratiilor acestora, aflandu-ne la momentul la care doar palpam fondul cauzei, aratam ca este semnificativa declaratia inculpatului C.I., potrivit careia «… in urma unei discutii pe care am avut-o cu directorul adjunct al directiei, R.V., am propus directorului general M.S. (Mihai Sorin – fost director al Petrom Service – n.r.), identificarea unei firme care sa asigure servicii de mentenanta la calculatoare, imprimante si echipamentele din retelele de date si voce. Domnul M.S. a luat aceasta problema spre analiza, iar ulterior mi-a parvenit contractul dupa ce era semnat de juristi, iar eu l-am semnat si l-am inaintat directorului economic, prin secretariat»”, a notat magistratul in motivarea sa. Astfel, arata judecatorul, din declaratia lui Calinescu, “care se coroboreaza cu cea a invinuitului D.C.V., a rezultat ca, la momentul semnarii directorul Directiei IT a confirmat celui din urma, ca M.S. «….avea cunostinta de incheierea contractului cu societatea C.V.M., si fusese de acord cu acest lucru…», «…Precizez ca am fost ferm convins de acest lucru deoarece contractul mi-a parvenit de la departamentul juridic, iar acestia nu redactau contractele decat din dispozitia directorului M.S.», acest ultim aspect fiind confirmat si de catre invinuitul A.Z., care arata ca « Precizez ca regula cu privire la incheierea unui contract era ca directorul general, la initiativa acestuia sau a directiei de specialitate, sa solicite departamentului juridic redactarea contractului, dupa care urma circuitul: semnarea de catre responsabilul de contract, directie economica din punct de vedere al respectarii legislatiei in domeniul fiscal, dupa care se intorcea la directorul general, pentru ultima semnatura»”. “De altfel, invinuitul D.C.V. a declarat ca «l-am intrebat pe C.I., daca directorul general, respectiv M.S. are cunostinta despre acest contract, iar C.I. mi-a spus ca stie. Eu nu am discutat cu M.S. pentru ca, intr-adevar, daca avea cunostinta de acest contract, potrivit modului general de lucru, C.I. nu putea sa demareze negocierile, redactarea contractului si transmiterea acestuia spre semnare, fara a avea o aprobare a domnului M.S.»”, mai retine magistratul in documentul citat.Relevante mai sunt in cauza, se arata in motivare, pentru demonstrarea fictivitatii contractului incheiat si declaratiile martorilor R.V.si A.N.F., care in egala masura declara ca si dupa semnarea acestui contract tot angajatii firmei lor se ocupau de prestarea serviciilor si a interventiilor de care ar fi trebuit sa se ocupe societatea C.V.M., declaratii care, noteaza instanta, “sunt cu atat mai edificatoare cu cat chiar ei se ocupau de infrastructura IT si in aceasta calitate nu au avut cunostinta de nicio activitate desfasurata de societatea contractoare sau de cele subcontractoare”. “Toate aceste elemente sunt de natura a ne creiona convingerea ca inculpatul M.S. avea cunostinta de existenta acestui contract fictiv, care a avut drept scop delapidarea unor sume de bani. Ca un ultim argument, aratam faptul ca in propriile declaratii, acest inculpat arata ca a aflat de incheierea contractului in cadrul unui consiliu de administratie. Situatia de fapt este infirmata pe de o parte, pentru ca din inregistrarile acestei sedinte nu rezulta situatia invederata de inculpat, iar pe de alta parte nici nu ar fi avut de ce sa se discute acest contract in sedinta consiliului de administratie, in conditiile in care avea o valoare sub 6 milioane de euro, iar potrivit actului constitutiv aceste contracte puteau fi incheiate de directorul general”, conchide magistratul de la Tribunal cu privire la faptele fostului director Mihai Sorin. Despre Calinescu, instanta arata ca “mijloacele de proba la care am facut referire mai sus se constituie in indicii rezonabile de vinovatie, fiind evident ca o persoana care lucreaza in specialitatea vizata de contractul incheiat nu avea cum sa nu observe inexistenta prestatiilor contractate si sa nu realizeze fictivitatea contractului”. “Nu lipsita de relevanta este contraprestatia pecuniara ce urma a fi platita, respectiv 200.000 de euro lunar, suma deloc de neglijat si pentru care se presupune ca firmele prestatoare ar fi trebuit sa efectueze anumite lucrari ce nu puteau fi trecute neobservate. Un alt indiciu de vinovatie al acestuia il constituie aceea ca era persoana indrituita sa semneze, sa-si dea acceptul de plata pentru facturile lunare, insa nu verifica niciodata daca notele de acceptanta sunt reale, in conditiile in care angajatii IT audiati in calitate de martori sustin ca, in continuare, lucrarile erau efectuate de departamentul lor, si nu de alte firme. Modul practic in care a actionat, daca a fost determinat de cineva sa semneze acel contract, cum a participat efectiv la actul de delapidare, sunt elemente ce urmeaza a fi completate de urmarirea penala, dar, in acceptiunea noastra, la acest moment, sunt suficiente elemente care sa determine din perspectiva ingerintelor prevazute de articolul 143 Cpp masura arestului preventiv”, incheie instanta referitor la Calinescu. Judecatorul arata ca exista trei paliere de analiza a infractiunilor cercetate de DIICOT, primul vizandu-i pe fostul director Mihai Sorin si Ionut Calinescu, acuzati ca ar fi semnat contractul cu societatea C.V.M, contract fictiv, manopere ce au avut ca finalitate delapidarea fondurilor societatii Petrom Service. Al doilea palier, noteaza magistratul, il reprezinta activitatea inculpatilor Ioan Ciuca, Tatiana Dinu, Mihaela Nacu si Ioan Petran, persoane care, impreuna cu cei doi aflati in primul esalon infractional, s-au asociat, pentru a ajuta la traficarea sumelor din conturile Petrom Service, sustragandu-se, totodata, in calitatile de administratori la societatile comerciale, pe care le aveau, de la plata sumelor datorate bugetului de stat. Cel de-al treilea palier, stipulat de instanta, este cel reprezentat de activitatea lui Ionut Adrian Efrime, despre care se sustine ca ar fi intermediat incheierea unui contract intre societatea C.V.M. si societatea L., actionand pentru disimularea originii ilicite a sumei de bani provenite din delapidarea patrimoniului societatii Petrom Service. “Ca o generalitate specifica palierelor unu si doi se retine ca, in perioada 2006-2008, inculpatii au actionat in cadrul unui grup pentru traficarea si insusirea in mod ilegal de sume de bani din patrimoniului societatilor pe care le administrau sau ale caror resurse financiare le gestionau, dar si in vederea sustragerii de la plata impozitelor si taxelor catre bugetul de stat prin ascunderea surselor impozabile sau taxabile, precum si pentru disimularea originii ilicite a sumelor de bani obtinute in acest fel, prin transferuri bancare succesive, urmate de retragerea in numerar”, se arata in motivarea deciziei.
