Dupa planurile actualizate ale arhitectului Toma Socolescu,
Catedrala din inima Ploiestiului va lua chip de sfanta cruce
„Prea Fericite Parinte Patriarh, Cu adanca smerenie,Va inaintam alaturat memoriul P.C.Pr.paroh Frusinoiu Aurelian, procesul verbal al Consiliului Parohial al Parohiei „Sf .Ioan” din Ploiesti si documentatia tehnica cu autorizatia de construire nr.373/2006, prin care se solicita Inalta Binecuvantare pentru inceperea lucrarilor de consolidare si extindere a bisericii parohiale”.
Patru zile mai tarziu, pe 19.06.2006, aceasta cerere avea sa primeasca acordul Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane: „Se aproba, cu posibilitatea de inaltare a cupolei centrale”, iar pe una dintre schite, insusi Prea Fericitul Parinte Teoctist a trasat, cu linii tremurate (dupa cum se vede in imaginea de sus), noua zveltete a turlei, stiind bine ca Dumnezeu coboara spre noi, pamantenii, dar si noi trebuie sa ne inaltam spre El.
Bisericuta din lemn de la marginea targului
Undeva intre anii 1810-1811, in marginea vestica a targului de atunci, s-a ridicat o modesta bisericuta din lemn. Aici s-au inchinat, vreme de trei decenii, cei credinciosi pana cand, devenita din ce in ce mai subreda si mai neincapatoare, a lasat loc zidirii unui sfant lacas din caramida. Biserica inaltata intre anii 1840-1842 a costat 100 de mii de lei si a fost realizata prin contributiile enoriasilor. Avand forma de nava dreptunghiulara, cu altar in forma de absida semicirculara a dainuit, cu unele modificari privind arhitectura si structura de rezistenta, pana astazi.
Panteonul vitejiei romanesti
In anul 1922, a inceput o a doua etapa in existenta bisericii. La initiativa lui Ioan Popescu, comandant al Diviziei a XIII-a, s-a hotarat inaltarea – drept omagiu adus eroilor prahoveni care se jertfisera pentru implinirea marelui vis de a se infaptui Romania cea Mare – a unui „monument bisericesc care sa vorbeasca mai mult sufletului romanesc decat orice alta coloana de marmura sau statuie din bronz” si sa fie „ca un Panteon al vitejiei romanesti”. La una dintre primele intruniri ale Comitetului de actiune s-a mai decis ca monumentul sa aiba forma unei clopotnite, sa formeze un intreg in corpul principal al bisericii caruia sa-i devina fatada, iar catedrala sa poarte, in veci numele de “Catedrala Eroilor”, cu hramul „Sf.Ioan Botezatorul”. Lucrarile, incepute in aprilie 1923, au durat pana in anul 1939, finantarea fiind asigurata, in proportie de 60 la suta, de Primaria Ploiestiului, iar restul reprezentand contributii ale unor institutii si firme, donatii ale enoriasilor. Piatra de temelie s-a pus in prezenta principelui Carol al II-lea, a prefectului de Prahova, a primarului orasului, a oficialilor reprezentand armata si cultele. Clopotnita – monument, ridicata pe o fundatie adanca de patru metri, realizata dintr-un bloc compact de beton armat, avea sa devina cea mai inalta constructie din judet: 59 de metri lungime si 22 de metri latime. Lucrarile s-au desfasurat sub directa supraveghere a arhitectului Toma Socolescu, autor al proiectului, a carui semnatura se regaseste si pe alte realizari arhitectonice reprezentative din Ploiesti. Elementele decorative, daltuite in piatra, la portal, pe coloane si arcadele ferestrelor au imprimat intregului ansamblu maiestuozitate si solemnitate. Dezvoltarea geografica a orasului a transformat catedrala nu numai intr-o podoaba ce innobileaza chiar centrul Ploiestiului, ci si intr-o simbolica inima duhovnicesca, dand existentei generatiilor masura istoriei si a credintei acestui neam. Insusi arhitectul Toma Socolescu gandea extinderea catedralei, astfel incat sa fie atenuate diferentele de volum date de diversele etape de constructie si modernizare a impozantului lacas.
Sapte trepte de ravna duhovniceasca
De la venirea sa ca paroh in Parohia „Sf.Ioan”, preotul Aurelian Frusinoiu implineste, in aceasta toamna, sapte ani. Timp asezat sub framantarea vremurilor care nu au ocolit nici bisericile, nici credinciosii, nici pe slujitorii lor, dar si sub incarcatura simbolica a cifrei considerata a sta sub semn de dumnezeire. Poate chiar aceasta sa-i fi dat tanarului preot puterea sa duca la bun sfarsit lucrarile pe care le-a inceput: de la refacerea proscomidiarului si restaurarea policandrelor, la inlocuirea vechii instalatii electrice si montarea incalzirii centrale, de la renovarea catapeteasmei batuta in foita de aur si modernizarea turnului-clopotnita. Mai vechea dorinta a arhitectului Toma Socolescu i-a fost insa, ceas de ceas, luminos gand. Deloc usor de infaptuit.
Candela pentru un nou Altar
Cu neobosita ravna, la capatul a numeroase demersuri care au durat mai bine de un an, preotul Aurelian Frusinoiu a obtinut avizele necesare inceperii unei constructii pe masura unui oras ca Ploiestiul. Continuatoare a vredniciei inaintasilor, si dovada a credintei celor de astazi. Fara indoiala ca semnatura de aprobare a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane ramane inscrisul luminos al inceputului de noua zidire catre bolta cerului. Planurile initiale facute de Toma Socolescu au fost actualizate de arhitectul Calin Hoinarescu, mentionand ca durata a finalizarii amplului proiect de consolidare si extindere o perioada de trei ani. Nu s-au ridicat, niciodata, cu usurinta, bisericile si numai milostivenia unor oameni a facut posibil ca intr-o zi clopotele lor sa se auda pana la cer. Exista, si de aceasta data, un asemenea om care merita aprecierea pentru efortul sau – deloc unul oarecare si deloc cel dintai in ceea ce priveste zidirea unor sfinte lacasuri. Numele presedintelui Federatiei Sindicatelor Libere Petrom, Liviu Luca, e rostit cu evlavie intr-o biserica romaneasca din Ucraina si va ramane inscris intre noii ziditori ai catedralei ploiestene. Asa cum, la loc de cinste, vor fi numele tuturor acelora care, din putinul ori din mai multul lor, gandesc sa-si alature obolul credintei.
Lucrarile pe care le executa societatea Petrom Service incep chiar in aceste zile si cand vorbeste despre ele preotul paroh Aurelian Mihai Frusinoiu vede parca, aievea, implinirea lor de peste timp. Nu-i sunt date oricarui pastor de suflet puterea si daruita truda ziditoare de sfinte biserici. Inspre implinirea lor, aleasa misie duhovniceasca ii apropie si mai mult pe preot si pe credinciosi, intru credinta si lumina dumnezeirii. Nici toate generatiile nu au privilegiul de a fi contemporane cu inaltarea unor sfinte lacasuri, tocmai de aceea sunt o data in plus binecuvantate cele carora le este dat un asemenea privilegiu. Ploiestenii anului 2006 isi pot inscrie in biografia personala un asemenea maret moment care este deopotriva al prahovenilor si chiar al tuturor romanilor.
Noile ziduri ale Catedralei le vor impresura, centimetru cu centimetru, pe cele existente si abia cand acestea din urma vor fi incheiate, vor fi daramate cele dintai. Altarul isi va gasi loc sfant la aproape 15 metri fata de cel actual si pe viitorul loc al Sfintei Mese, pana la incheierea lucrarilor, vor veghea, clipa de clipa, o cruce si lumina unei candele. Poate ca in acest extraordinar efort, in care fiecare demers are o incarcatura istorica, demna sa ramana peste veacuri, va fi gasita si solutia ca, intr-adevar, si cupola centrala sa fie inaltata.
Mai aproape de limpezimea cerului, de unde catedrala se infatiseaza drept sfanta cruce.
Luiza RADULESCU PINTILIE
