Una dintre conditiile pentru admiterea in functia de conducere in magistratura este ca judecatorul sau procurorul sa nu fi facut politie politica. De asemenea, magistratii sunt obligati sa depuna, anual, o declaratie pe propria raspundere privind “apartenenta sau neapartenenta ca agent al organelor de securitate, ca politie politica”.
Nu in ultimul rand: candidatii admisi la Institutul National al Magistraturii au obligatia de a depune la tribunale sau parchete caracterizarea de la ultimul loc de munca, sau dupa caz, de la unitatea de invatamant absolvita, in ceea ce priveste buna reputatie. Tot in conformitate cu Hotararea CSM, se cer si datele din evidenta operativa a organelor judiciare, ori alte inscrisuri relevante pentru verificarea indeplinirii aceleiasi conditii, a bunei reputatii.
Pe cale de consecinta, in prima ipostaza, daca magistratul a facut politie politica, fie nu are acces la functii de conducere, fie poate fi exclus din magistratura. Motivul – tot un fel de lipsa de buna reputatie.
In cel de-al doilea caz, celor admisi la INM, daca figureaza in evidentele operative ale organelor judiciare, risca sa li se retraga dreptul de a urma cursurile daca, de exemplu, au furat, talharit ori s-au… prostituat. Corect pana aici, societatea trebuie sa aiba parte de modele. Si totusi…
CEDO ar putea fi de alta parere
Recent, dupa cum se precizeaza pe site-ul juridic “Infolegal”, la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a fost depusa o plangere de catre un cetatean roman. Acesta reclama statul roman ca nu a putut avea acces la o functie publica din cauza colaborarii cu fosta Securitate. In urma cercetarilor efectuate, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) a concluzionat ca acesta a colaborat cu politia politica, bazandu-se pe o o declaratie semnata de catre reclamant, in 1971, cand avea 17 ani, prin care se angaja sa colaboreze cu Securitatea. In urma anchetei a rezultat ca acesta, atat in liceu, cat si in timpul efectuarii serviciului militar, a furnizat informatii despre colegii care ascultau posturi de radio straine, aveau rude in strainatate sau… nu mancau carne de porc. Reclamantul se scuza, motivand ca activitatea sa in slujba fostei Securitati ar trebui sa fie judecata prin prisma vremurilor de atunci. In plus, in apararea sa, a mai spus ca actiunile sale au fost inocente si fara consecinte pentru cei denuntati. Curtea de Apel Bucuresti a hotarat, in schimb, ca respectivul a furnizat informatii de natura sa incalce drepturile si libertatile fundamentale ale omului. La fel si Curtea Constitutionala a Romaniei. Pe cale de consecinta, in anul 2004, la sfarsitul celui de-al treilea mandat de parlamentar, Agentia Nationala a Functionarilor Publici i-a refuzat dreptul de a fi inclus in lista de rezerva de subprefecti, prevalandu-se de legea care interzice fostilor colaboratori ai Securitatii sa detina o functie publica.
Prin prisma vremurilor de-atunci si de-acum
Justificarea “Asa erau vremurile de-atunci, te dadeau afara din scoala, iti amenintau familia” pot avea sau nu acoperire. Ba, chiar pot motiva atitudinea cuiva intr-o anumita perioada de timp. De la caz la caz. Pe de alta parte, acelasi lucru l-ar putea invoca si un judecator sau procuror care nu poate avea acces la o functie de conducere. De asemenea, sa presupunem ca un candidat declarat admis la INM este…respins pe motiv ca a furat (proasta reputatie). Dar, peste niscaiva ani, poate invoca faptul ca “asa erau vremurile de atunci. Era criza si de‑aia am furat din magazin”. Sau, alt model de si mai proasta reputatie: “Aveam rate la banci, salariul imi fusese diminuat cu 25 la suta, si de aceea m-am…. prostituat. Asa am ajuns in baza operativa de date a organelor judiciare, si mai apoi la INM”.
Caracterul de jurisprudenta
Reclamatia celui care a colaborat cu fosta Securitate – cu referire la eventuala discriminare atunci cand i-a fost refuzat accesul la o functie publica – urmeaza sa fie analizata. Curtea – conform site-ului amintit mai sus – “a decis sa notifice Guvernul roman cu privire la cererea acestuia (…) si sa il informeze ca va analiza admisibilitatea plangerii la o data ulterioara”.
Asadar, este posibil ca CEDO sa admita cererea petentului si, mai apoi, sa-i dea dreptate. Pe cale de consecinta, ar putea avea acest precedent caracter de jurisprudenta ? Evident ca da.
Magistratii nu pot avea acces la functii de conducere daca au facut politie politica. Cei admisi la INM pot fi respinsi daca au reputatia stirbita. Un eventual fost colaborator al Securitatii ar putea castiga, totusi, la CEDO.
Ce-i moral sau imoral, ce-i legal sau ilegal?
Fl.TANASESCU
