Oboseala si votul
Ca in aproape toata presa, si in acest colt de pagina s-au abordat, frecvent, subiecte legate de cei care ne conduc, de clasa politica, de puterea care, vremelnic, s-a aflat la carma tarii. Si nu se poate spune ca i-am „periat” pe reprezentantii acestor categorii pentru ca, iata, de 20 de ani de cand tot speram sa o ducem mai bine, lucrurile nu sunt deloc bune, vinovati fiind, in mod evident, ei. Din acest motiv i-am cam aratat cu degetul, le-am spus ce credem ca fac gresit, ce nu ne place sau nu ne face bine dar, tot de 20 de ani, spusele noastre – in cazul de fata, cele scrise – au fost zadarnice. Astfel, i-am facut nesimtiti, pentru ca nu mai simt pulsul vietii tot mai dificile a romanilor pe care-i conduc, sau i-am facut, pur si simplu, mincinosi – pentru ca una ne promit cand este vorba sa le dam votul, si alta fac dupa ce si-au vazut desagii in carute. De asemenea, le-am spus ca sunt oameni de nimic, deoarece nu-i posibil ca timp de doua decenii sa nu fi in stare sa dai tarii o directie de dezvoltare clara, sigura, bine orientata. Toate masurile care s-au luat in tot acest timp despre care vorbim au fost numai si numai „de campanie”, un fel de „hei-rupism” propagandistic, care n-a avut decat efectul unei ploi scurte de vara. Tot timpul, dragii nostri alesi, conducatori, s-au dovedit a fi paraleli cu realitatea si chiar le-am spus ca sunt rupti de aceasta din moment ce ei ne-au dovedit ca traiesc in cu totul alte sfere.
Celor care se tot perinda la carma tarii le-am spus si i-am facut in toate felurile, dar nimic nu s-a prins de ei; au ramas la fel de imuni – precum un picior de lemn la frectia cu ketonal, dandu-ne senzatia ca vorbim si ne zbatem in zadar ca sa le aratam ca, totusi, interesele oamenilor sunt cele care sunt si ca ei se ocupa de cu totul altceva. Chiar s-ar putea spune ca presei, in general, i-a ajuns gura la urechi tot referindu-se la aspectele ce tin de viata noastra cotidiana, aflata, dupa cum usor se poate constata, in voia vanturilor. De aici, poate, s-a creat si o stare de apatie in randurile populatiei care, este tot mai evident, si-a cam pierdut speranta in acel mai bine promis si uitat, de fiecare data, dupa trecatoarele campanii electorale. Aproape poti sa spui ca asistam la o lipsa de reactie fata de comportamentul celor care au puterea – oricare ar fi ei – si o concentreaza doar spre eficientizarea propriilor interese. A obosit romanul tot spunand ce-l doare fara ca un… cineva – care trebuie sa auda si sa procedeze, apoi, ca atare – sa-l ia in seama. Am obosit sa solicitam locuri de munca si salarii demne, sa speram la pensii mai acatarii, sa asteptam medicamente mai usor de procurat, sau sa privim cu anume disperare spre ziua de maine. Am obosit, de asemenea, sa auzim aceleasi promisiuni desarte – de la sute de kilometri de autostrazi, la fonduri de la Uniunea Europeana, de la conditii de viata urbana in sate, la turism tot mai eficient si cate si mai cate. Am obosit, da, am obosit, ascultand – chiar si fara voia noastra – aceleasi predici ale acelorasi personaje de care ne-am saturat ca de mere acre. Si ne mai oboseste chiar speranta ca vom scapa de ei si vom avea parte de conducatori capabili, meseriasi, cu aplecare spre cei care-i fac puternici. Dar, sa recunoastem, aceasta din urma ar fi singura oboseala de care putem scapa cel mai usor, investind doar atentie si putin rationament in noi insine, cand ne vom afla in… cabina de vot !
Leon CHIRILA
