15 August – Adormirea Maicii Domnului
Ziua de 15 august, aleasa si consfintita de Biserica intru Adormirea Maicii Domnului, s-ar parea, dupa numirea ei, a fi o zi de intristare si de mare mahnire sufleteasca, intrucat ne amintim de trecerea din aceasta viata vremelnica a celei care a nascut pe Mantuitorul lumii, a celei care a aratat lumii intregi principiul inaltarii omului pe temeiul unei vieti pline de modestie, nevoi, ispite si tot felul de suferinte, principiul ce a facut-o sa fie pilda tuturor. Cu toate acestea, azi, mai mult ca oricand, sufletele crestinilor sunt mangaiate si inimile pline de bucurie, caci crestinatatea sarbatoreste, potrivit invataturii Bisericii, stramutarea din moarte la viata si de pe pamant la cer, a Sfintei Fecioare Maria. E o zi mare, solemna, o zi de pioasa amintire, de tainica mangaiere. In persoana Sfintei Fecioare Maria orice crestin poate sa vada simtamintele cele mai curate si virtutea cea mai desavarsita, eroismul, curajul cel mai statornic si de neintrecut. Prigonita, caci a nascut pe Imparatul imparatilor, este nevoita sa fuga pe ascuns in Egipt, ca sa apere pe Cel care este Viata si Invierea noastra. Pentru ca Sfanta Maria sa ajunga a fi vrednica de o fericire vesnica, avea sa treaca prin tot ce suferinta infatiseaza mai strasnic si mai crud in omenire. Aceasta ia parte la jertfa cea infricosata de pe cruce. La picioarele Crucii nimeni nu mai fericeste pe Fecioara Maica a Celui adapat cu otet si fiere. Cu trecerea din aceasta lume fatarnica si vicleana, numele Sfintei Fecioare Maria ia alt rol. Toate nenorocirile si intristarile sale personale se duc, pier. De acum, virtutea si slava incep sa rasara si apoi sa straluceasca in toata splendoarea lor. Astazi Sfanta Fecioara Maria este in cer intru slava, dar bunatatea ei nu ne-a parasit; puterea ei s-a marit pentru a inmulti binefacerile sale. Dragostea ei privegheaza asupra noastra si ne trimite iertare, ne incalzeste inima umpland-o de mangaiere; ea ne fereste de cursele vrajmasului. De aceea trebuie sa plecam genunchii inaintea icoanei ei cu respect, recunostinta si devotament zicandu-i: „Nu ne lasa Maicuta sa pierim pe cale, caci noi suntem fiii lacrimilor tale…”
Parintele Stefan Al.Savulescu
Biserica Maica Precista, Ploiesti
