Invatatura crestina ne vorbeste in aceasta duminica despre Providenta. Constiinta ca viata noastra este mereu in fata lui Dumnezeu, ca El ne poarta mereu de grija si ne ajuta sa ne indeplinim chemarea in lume, este un mare reazim al vietii noastre. Dumnezeu ne poarta de grija mereu. Uneori purtarea lui de grija n-o intele-gem, nu ne dam seama de ea si socotim ca tot binele ce-l avem este numai de la noi insine. Ca sa intelegem lucrarea proniei divine in viata noastra trebuie sa stim ca Dumnezeu l-a creat pe om liber, i-a dat omului acest mare dar – libertatea. In aceasta sta maretia lui, dar de aici poate incepe si tragedia lui. Iisus Hristos a spus: „Cel ce vrea sa vina dupa Mine”, fara sa cons-tranga pe cineva sa-l urmeze. Dumnezeu ne ingaduie sa mergem pe drumul vietii uneori fara sa ne dam seama ca El ne insoteste si abia la sfarsit ne dam seama ca El este mereu cu noi.
La Sf. Liturghie ne rugam mereu pentru pacea a toata lumea, pentru buna linistea vazduhului, pentru imbelsugarea roadelor pamantului, pentru cei bolnavi, pentru cei care calato-resc, pentru cei vii si pentru cei adormiti, pentru cele ce ne sunt de folos sufletelor si trupurilor noastre. Si tot pentru aceasta il numim pe Dumnezeu, precum ne-a invatat Domnul nostru Iisus Hristos ” Tatal nostru” si nu „Tatal meu” sau „Tatal tau”.
Este necesar sa observam ca providenta divina binecu-vanteaza, randuieste permanent oameni cu rosturi salvatoare in istoria comunitatilor, a Bisericilor si a popoarelor. A crede in Pro-videnta divina inseamna a-ti darui viata pentru binele altora, a munci, a te ingriji sa urmezi pilda iubirii si a purtarii de grija pentru toti cei care sunt dati in seama ta. Credinta noastra in providenta este un necesar izvor de activitate pentru binele semenilor nostri; pentru propa-sirea neamului nostru romanesc si crestinesc, in veci de veci, Amin.
Pr. Stefan Al. SAVULESCU
