“Dragele noastre femei”
Am aratat in alt articol, aparut de mult timp, ca “dragele“ (pluralul substantivului “draga“) inseamna “nave special amenajate sau aparatura cu care dragheaza“. Iar “a draga“ semnifica “a sapa cu draga (la plural=drage) fundul unei ape si a scoate materialul sapat” sau “a curata de mine marine o cale navigabila“ (DEX-2, pag. 318).
Sintagma “Dragele noastre femei”, citata dintr-un ziar local, este titlul unui careu de cuvinte incrucisate, insa ea constituie o eroare lexicala deoarece primul termen sintagmatic (cuvant determinant) “dragele“ fiind pluralul substantivului comun “draga“ inseamna “navele“. Ca sa fi fost corect pluralul adjectivului “draga“, autorul trebuia sa scrie “dragile“, iar sintagma la care ne referim ar fi avut forma corecta “dragile noastre femei“. Este acest articol un prilej bun ca sa reamintim ca gresesc aproape toti vorbitorii cand spun si scriu „draga” tata (frate, bunicule, frate, vere, unchiule, cumnate, nepoate, prietene, colegule, Ioane, Petrica, Georgescule, Sandulescule etc.). Cuvantul “draga“ avand valoarea gramaticala de adjectiv variabil, se adreseaza numai unei persoane de sex femeiesc (de genul feminin), ci nu unui reprezentant al sexului barbatesc (recte, de genul masculin, din punct de vedere morfologic), adica „draga” mama (bunica, sora, verisoara, matusa, cumnata, nepoata, prietena, colega, Ioana, Petruta etc.). In loc de “draga“ tata (bunicule, frate, vere… etc) suntem obligati de gramatica sa zicem si sa scriem “drag“ tata (bunic, frate, var, unchi, cumnat, nepot, prieten, coleg, Ion, Petrica, Georgescu, Sandulescu etc.).
In acelasi careu, avand titlul – acum corect – “Dragile noastre femei“, apare definitia negramaticala “Sportul lui Camelia Potec“. Agramatismul “lui“ (lu’) Camelia (Raluca) poate fi considerat gresela tipica, avand in vedere ca prea numerosi sunt vorbitorii (chiar si dintre cei cu studii superioare) care o exprima mai cu seama in vorbire si, rar, in scris.
Cu putine zile in urma, mai bine zis in cursul lunii trecute, facand cunostinta cu o pensionara intelectuala (licentiata in drept), aceasta s-a prezentat asa:”Sunt mama lu’Raluca”. Ar fi fost corect cuvantul “lui (lu’)“ daca ar fi fost folosite variantele urmatoare: “Sportul lui Potec Camelia“, “Sportul lui Cami Potec“ si “Sunt mama lu’ (lui) Ralu“.
Insa, respectand topica formularilor citate in acest caz, formele lor corecte s-ar prezenta astfel:“Sportul Cameliei Potec“ si “Sunt mama Ralucai“.
Mihai Stere DERDENA
