Mult zgomot pentru nimic !
Chiar in preajma „Zilei Muzicii” s-a legiferat statutul „cantatului pe banda”. Un fel de parafraza la ceea ce definea a fi muzica un personaj al lui Caragiale: „cea care gaghila intr-un mod placut urechile”. Numai ca muzica romaneasca, fie ea interpretata live sau de un CD gadila, in cea mai mare parte, intr-un mod… neplacut urechile celor care o asculta. Voci precum cea a neuitatului Gica Petrescu s-au stins. Interpreti din generatia mai veche au fost, rand pe rand, scosi din scena de fatuce cu picioare lungi, tati sau amanti cu bani si voci cat sa rosteasca, tuguiat, numele trupei. Calculatorul a adus glorie de o vara multor duete, trio-uri sau cvartete. CD-urile se invart melodios la concerte, unde fanilor dezlantuiti si asa le vajaie urechile privind la goliciunile interpretelor.
Potrivit noilor reglementari, pe afis trebuie sa scrie cine canta de-adevaratelea sau cine se preface. Organizatorii si prezentatorii trebuie sa informeze publicul daca o trupa sau alta zdrangane de forma din chitari sau, din respect pentru public, chiar canta.
Numai ca asta rezolva doar o parte a problemei. Se simt, in sfarsit, razbunati putinii interpreti si nu multele trupe care se respecta dandu-si sfantul suflet in fata spectatorilor. Fiindca, afon sa fii si de-a dreptul chior ca sa nu observi, pe scena, ori privind la televizor, cum doar da din buze o fatuca sau alta, ori cum se zbantuie cine stie ce adunatura de tinerei cu ifose de vedete. Problema ramane tot muzica aceea care sa „gaghile intr-un mod placut urechile”. Altfel, chiar si cu noua lege totul ramane doar mult zgomot pentru nimic !
Luiza RADULESCU PINTILIE
