In legatura cu procesul celor 201 schite si desene semnate de cel mai mare pictor roman – Nicolae Grigorescu – am mai scris si in alte randuri. Amintim cititorilor ca, de aproape patru ani, Primaria Campina este in litigiu cu Muzeul National de Arta (MNA) din Bucuresti pentru aceste valoroase creatii, pe care executivul local le-a revendicat dupa ce, prin 2001, a fost descoperit, in arhiva municipalitatii, un document care atesta faptul ca, in 1939, Primaria campineana cumparase lucrarile maestrului de la nepotul acestuia, contra unei sume considerabile. Anul trecut, printr-o sentinta definitiva, Primariei Campina i se recunoscuse dreptul de proprietate asupra lucrarilor respective, care se gaseau atunci (ca si acum) in posesia MNA. Imediat dupa aceea, in presa centrala aparusera articole in care Primaria municipiului era considerata una dintre cele mai bogate din tara, in orice caz, mai bogata cu un milion de euro, adica suma la care fusesera evaluate desenele grigoresciene de catre specialisti.
Conducerea MNA nu s-a recunoscut invinsa si a uzat de o cale extraordinara de atac (contestatia in anulare), lucru ce a condus la relansarea procesului, in detrimentul Muzeului Memorial “Nicolae Grigorescu”, dar si al turistilor care ii calca pragul. Edilii orasului, insa, doresc expunerea desenelor pe peretii muzeului devenit o emblema a Campinei si incearca sa readuca inapoi cele aproape 40 de picturi care au fost retrase din muzeul campinean. Pentru ca turistii care viziteaza, astazi, acest loc, in care marele artist si-a trait ultima parte a vietii (Grigorescu a murit, aici, in iulie 1907), nu mai pot admira zecile de tablouri pe care mai-marii de la MNA le-au retras, anul trecut, dupa ce acestea fusesera date in custodie la Campina decenii la rand. Masura a fost, una punitiva, cu un mesaj al celor de la MNA mai mult decat evident: “Ne luati schitele, va luam si noi tablourile”. Existenta acestor avertismente adresate, mai mult sau mai putin voalat, conducerii Primariei, a fost recunoscuta de Paul Moldoveanu, secretarul municipiului, care a avut mai multe runde de intrevederi cu reprezentantii MNA.
La randul ei, Inalta Curte de Casatie si Justitie a amanat, de nenumarate ori, pronuntarea in contestatia in anulare formulata de muzeul bucurestean. Dosarul litigiului (deschis in 2002) nu a fost inchis nici la ultimul termen ce fusese acordat (25 mai 2006), partile fiind chemate (ca la corigenta), la toamna.
Prin tergiversarea la nesfarsit a pronuntarii solutiei in aceasta cauza, turismul campinean (care, si asa, nu se poate lauda decat cu acest muzeu si cu Castelul Iulia Hasdeu), nu are decat de pierdut. Turistii care revin in fosta casa a lui Grigorescu sunt surprinsi de lipsa zecilor de picturi ce impodobeau, altadata, peretii muzeului, ai carui responsabili mai spera in revenirea picturilor “plecate” la Bucuresti; dar sustin ca noul aranjament (“cu accente pe recrearea atelierului de lucru al maestrului, a atmosferei de odinioara a locuintei acestuia”), reprezinta, in continuare, o atractie turistica deloc de neglijat.
Adrian BRAD
