Un secol de la primul zbor cu avionul al lui Aurel Vlaicu
Izbanzile inginerului Aurel Vlaicu, alaturi de cele ale ing. Traian Vuia si ale acad. Henry Coanda – pionieri ai aviatiei romane si mondiale – dovedesc ca din randurile poporului roman au tasnit oameni de geniu, de initiativa, inventivi, oameni care sa deschida drumuri noi spre inaltimile de azur, capabili sa demonstreze, ca in fapt, ceea ce se credea imposibil de infaptuit poate deveni realitate in domeniul cuceririi vazduhului cu aparate mai grele decat aerul.
Ing. Aurel Vlaicu s-a nascut intr-o localitate de pe Valea Muresului, Bintinti – azi purtand chiar numele Aurel Vlaicu – pe 16/19 noiembrie 1882, intr-o familie de plugari gospodari cu 8 copii, el dovedindu-se mai nastrusnic si inteligent. Scoala primara a absolvit-o in satul natal, apoi a trecut la Colegiul Reformat al liceului calvin din Orastie, timp de 6 ani. Aici a fost iubit de colegi si de profesori pentru spiritul sau inventiv.
Si-a confectionat o masina cu magneti, asa cum si-a imaginat-o in visul sau de a-si realiza “masina de zburat”. La Sibiu, s-a inscris in clasa a saptea a gimnaziului de stat, unde concepe o turbina. Aici l-a cunoscut pe Octavian Goga, cu care leaga o stransa si frumoasa prietenie. In toamna anului 1902, pleaca la Budapesta pentru a urma cursurile Scolii Politehnice.
De la Budapesta, dupa semestrul 1 si 2 pleaca la Munchen, in Germania, la Scoala Politehnica. El auzise de Otto Lilienthal, care reusise sa execute zboruri pla- nate. Construieste o masina de planat care a ramas in laboratorul Universitatii. In 1907, la Pala, satisface serviciul militar si construieste un submarin, dar nu este bagat in seama. Dupa armata, unde l-a cunoscut pe Oskar Ursinus – nepotul patronului uzinelor Opel – se angajeaza la 1 septem- brie 1902. Din presa afla de zborul fratilor Orville si Willbur Wright, care reusira sa construiasca si sa zboare cu un aeroplan in 1903, iar in 1908 l-au prezentat in Franta.
La uzinele Opel, Vlaicu se fixeaza asupra formei masinii de zburat. S-a prezentat la proprietarul uzinei ca sa construiasca aeroplanul, dar acesta l-a conditionat sa nu aiba alte pretentii si masina de zburat sa ramana in proprietatea uzinei. Nu accepta, din dorinta sa o daruiasca patriei si poporului sau. Fiindca stia de realizarile lui Vuia in Franta, intr-o scrisoare ii cere prietenului Simionescu din Lugoj sa-i faca legatura cu Vuia la Paris, pentru a-l intreba despre aeroplanele din Franta.
In anul 1908, Vlaicu se hotaraste sa se intoarca – acasa la Bintinti, in mijlocul poporului sau. Impreuna cu fratele Ion, construieste o barca avand un motoras adus din Germania, cu care se plimba pe Mures. De asemenea construieste si experimenteaza un aeromodel planor, iar in 1909 realizeaza un planor pe care il numeste “Gandacul meu“. Pentru aceasta, tatal sau a facut ultimul imprumut. Cu acest planor a zburat pe dealurile din jurul satului, iar pentru decolare era tras de flacaii din sat si de cai.
Cu planorul construit de Ion si Aurel, a executat un zbor si sora sa Valeria, de 5 ani, fiind prima pasagera din Romania. Analizand situatia, chiar cu donatii si imprumuturi, Vlaicu si-a dat seama ca nu poate realiza aeroplanul la Orastie si pleaca hotarat la Bucuresti, unde dupa multe peripetii materiale si financiare, ajutat de ministrul Spiru Haret a fost angajat la Arsenalul Armatei. Octavian Goga – cu care plecase la Bucuresti – l-a introdus intr-un cerc de oameni cu inalte functii.
Un imbold hotarator a fost si aflarea stirii potrivit careia Louis Bleriot, la 25 iulie 1909, a traversat Canalul Manecii cu avionul “Bleriot XI”.
La Arsenalul Armatei, pentru realizarea avionului “Vlaicu I“, i s-au pus la dispozitie de catre ministru materialele necesare si muncitori care-l ajutau. Pana sa i se aprobe aceasta, cu un aeromodel planor cu motor a executat numeroase demonstratii in fata multor oficialitati si a unei comisii.
In data de 30 mai (12 iunie) 1910, avionul a fost scos in fata hangarului la Cotroceni, mecanicii fiind instruiti cum sa-l verifice. In ziua de 3 /16 iunie 1910, Vlaicu a hotarat sa execute primul zbor, dar avionul nu s-a ridicat de la sol. A plecat acasa, a analizat constructia si s-a intors, pe 14/17 iunie 1910, dimineata la aerodrom. Pe Campia Cotroceni, sosisera si multi oficiali. Dupa-amiaza, la orele 18.00, Principele Carol, prietenii lui Vlaicu si seful de cabinet al lui Haret au aflat de la Vlaicu ca este hotarat sa zboare, si s-au prezentat la Cotroceni. La fel si multa lume. Vlaicu a expus principiile care l-au calauzit in realizarea aeroplanului, precum si avantajele fata de celelalte avioane.
Avionul este dus la liziera si Vlaicu incearca primul zbor, dar nu-l reuseste. A doua oara, Vlaicu – hotarat sa invinga aparatul – ruleaza urmat de un automobil, iar la un moment dat, aparatul isi ridica gatul lung spre cer si se ridica numai rotile din fata fara a se desprinde de sol. Realizand de ce nu s-a ridicat avionul, porneste din nou, nu inainte de a repara si roata cea mica, la care constatase o defectiune. Mecanicul Ciutu a tras de elice si, dupa 40 m de rulaj, avionul incepe sa pluteasca in aer, la 3-4 metri inaltime si 50 m lungime. Acesta a fost succesul si primul zbor oficial. Prietenii l-au imbratisat de bucurie, iar lumea striga:”Bravo Vlaicu ! Traiasca Vlaicu !”, iar Vlaicu era beat de fericire. Asa s-a realizat primul zbor al lui Vlaicu.
Instructor parasutist pensionar
Marin ALEXANDRU
