Titlul de mai sus mi l-a sugerat chiar presedintele tarii – Traian Basescu – care a lansat, in stilu-i caracteristic, formula „salarii si pensii nesimtite”. Nu stiu ce l-a determinat sa se exprime astfel, ce a avut in vedere, dar de aceasta data „a nimerit-o” fara sa-si dea seama ca adjectivul din respectiva formulare se poate usor substantiva, se poate alia cu alte cuvinte cu acelasi… caracter, cu care, impreuna, pot “imbraca” multe nume proprii ale persoanelor atat de agasante in campaniile electorale si devenite, apoi, demnitari. Asadar, celor mai multi dintre acestia – daca nu chiar tuturor – nu gresim daca, „profitand” de vremea crizei in care am intrat, sa le spunem, pur si simplu, ca sunt nesimtiti. Nesimtirea lor este evidenta, in primul rand, prin faptul ca pe ei, pe demnitarii nostri, pe alesii nostri din toate structurile adminsitrative, nu-i doare deloc soarta tarii, a cetatenilor ei sau macar a celor care i-au votat. Nu-i auzi vaitandu-se, nu-i vezi framantandu-se, nu le sesizezi preocuparea pentru ziua de maine, pentru ca simturile lor sunt imune la efectele crizei economico-financiare. Cu atat mai mult cu cat amnezia i-a ajutat, teribil de mult, sa uite promisiunile cu care au luat mintile romanilor, obtinand voturile care i-au propulsat in sferele conducatoare. Singura promisiune indeplinita – dar si aceasta doar in procentul pe care-l ocupa ei in totalul populatiei – este aceea de a trai mai bine, celebra urare basesciana facandu-si efectul doar in tagma sefilor.
Nesimtirea conducatorilor nostri se aliaza, cum mentionam anterior, cu alte cuvinte-atribut, la fel de „stralucitoare” pentru ei. Este vorba, in primul rand, despre incompetenta, din cauza careia am ajuns unde am ajuns, adica la mana FMI si a altor oligarhi financiari care nu au alt interes decat sa domine lumea, sa se faca ce doresc si ce le este bine lor. Cele mai recente dovezi de incompetenta ale guvernantilor nostri – ca sa nu mai facem referiri la „patrusopt, Neicusorule” – sunt asigurarile prezidentiale si ale premierului ca tara noastra nu va fi afectata de criza sau ca sunt bani pentru pensii si salarii in Romania. De asemenea, cand valul nenorocirii s-a abatut, totusi, si asupra noastra, aceleasi voci de incompetenti ne asigurau ca vom depasi usor criza pentru ca nu suntem, ca altii, legati visceral de economiile tarilor dezvoltate. Ceea ce, sa recunoastem, o prostie mai mare nu putea fi exprimata, dovada fiind situatia pe care, iata, o traim si incercam, din rasputeri, sa-i facem fata, pentru ca, acum, nu prea mai stim pe unde sa scoatem camasa, cum se zice.
In sfarsit, nesimtitii si incompetentii nostri mai sunt si lasi, pentru ca altfel nu le statea bine. Priviti-i acum – cand pisica-i moarta si trebuie sa ia masuri mai dure – cum o dau din colt in colt si cum, pentru a-si salva capitalul electoral – daca-l mai au – arunca mortaciunea in ograda FMI. La ei, raspundere – ioc!, de parca nici usturoi n-au mancat, nici gura nu le miroase! Pe de alta parte, lasitate mai mare nu puteau demonstra decat prin pasarea poverii de a iesi din criza pe seama celor plapanzi, neputinciosi intr-o lupta de asemenea anvergura – pensionari si bugetari. Vitejia cu care presedintele Basescu promitea mari batalii cu cercurile de interese, cu mogulii, cu salariile si pensiile nesimtite – asigurand cetatenii ca invinsii isi vor gasi sfarsitul in tepele din Piata Victoriei – a fost doar praf in ochii electoratului. Precum se vede, niciunul dintre cei aratati cu degetul, si condamnati… electoral de Traian Basescu, nu a strans, in vreun fel, cureaua ca sa facem fata crizei, ci tot romanul de rand, acelasi „popor suveran” – atat de „iubit” de presedintele jucator – este nevoit sa suporte costurile nesimtirii, incompetentei si lasitatii conducatorilor tarii. Lasitate la care nu vor sa renunte prin gestul nobil, totusi, de a demisiona.
Leon CHIRILA
