La masa cu aviara
Ne-am obisnuit cu aviara. Traim cu ea la coltul strazii. „Extraterestrii” care dezinfecteaza masinile pe sosele au devenit parte a peisajului cotidian. Aproape ca ne lasa reci cand auzim ca a mai fost gasit un focar. Ce mai conteaza daca au adus gripa aviara pasarile migratoare sau ne-au exportat-o ungurii… Nici daca or sa intre in puscarie patronii fermei de la Codlea nu ne mai pasa. Si cu ce ne mai incalzeste daca o sa fie tras la raspundere Flutur ? Ne-am linistit si la gandul ca ar fi putut sa ne amane integrarea in Uniunea Europeana pentru ca Romania a fost napadita de virus. O sa ne apucam din nou sa infulecam copane de pasare, fara teama. Toate lucrurile se asaza pe fagasul normal. Atat cat poate insemna normalitate pentru coltul acesta de lume in care traim. Auziram, mai nou, ca de fapt n-a fost aviara peste tot si ca orataniile au fost macelarite degeaba prin anumite localitati. De fapt, lumea incepe sa se intrebe ce e cu aviara asta. Daca-i numai o facatura ? Ca taranul, de cand se stie el, a vazut cum dadea molima prin ograda si-l lasa fara oratanii. Si asta se intampla nu de ieri, de azi…
Totusi. Fie si numai la o amenintare ipotetica sau vaga, omenirea era obligata sa-si ia toate masurile de precautie. Chiar daca totul nu a fost decat punerea in scena a unor misei, este de datoria noastra sa nu stam cu mainile in san. Sa actionam. Pe unii ii plesnise ideea sa blocam granitele, ori sa sacrificam toate pasarile din Romania. Ar fi fost prea mult ? Judecand ca nu s-au intamplat alte mari nenorociri de care ne era cel mai teama, de exemplu trecerea bolii la om, am fi tentati sa spunem ca da. Ar fi fost prea mult. Dar cine stie ce s-ar putea intampla ?
D.DIMACHE
