Absolventele Scolii „Despina Doamna” (II)
Ne-am propus sa vorbim despre absolventele promotiei 1915 si drumul lor in viata. Sapte dintre ele, cele care nici nu apareau in poza, mama nu mai stie nimic despre ele. Dintre cele zece, doua, ea, Ecaterina Popescu si Filofteia Radulescu, fiica preotului din Schiulesti, s-au facut invatatoare. Imediat, dupa absolvire, au intrat suplinitoare, prima la Cosmina, cealalta la Tiparesti. Dupa razboi, au urmat cursurile de “ajutorat” de pe langa Scoala Normala din Buzau, in doua veri succesive, au dat examenul de absolvire – situandu-se pe primele locuri intre 300 de candidati si in 1920 au primit diplomele de invatatoare. Ambele, ramase prietene pana la sfarsit, si-au construit o cariera exemplara. Filofteia (casatorita Franculescu) a ramas la Tiparesti unde a lucrat aproape 50 de ani, chiar si dupa pensionare. Acolo a facut adevarate minuni, transformand un sat mizer de hoti si analfabeti intr-o localitate de oameni harnici, instariti, cinstiti si luminati, initiind construirea unui local de scoala si a unei biserici. Cele doua fiice ale sale i-au urmat drumul, cea mare devenind cunoscuta invatatoare ploiesteana Virginia Sarbu, iar cea mica a ajuns o stralucita profesoara de psihologie si directoare a unui liceu bucurestean. Cealalta, Ecaterina (casatorita tot Popescu) dupa ce a suplinit cate doi ani in scolile Cosmina si Stefesti s-a titularizat in comuna Valcanesti. Timp de 12 ani acolo, apoi la Ploiesti, la Scoala nr.4 de fete, a pregatit, cu constiinciozitate si talent, serii remarcabile de eleve, a facut activitate extrascolara, serbari si sezatori, scriind si publicand chiar piesele de teatru, cursuri cu analfabetii etc.
Trei dintre absolventele seriei au mers in invatamantul superior. Doua dintre ele s-au inscris la pension, unde au facut trei clase, absolvind in 1919. Una, Elena: Aurelia Cotlenschi, casatorita Manolescu, a urmat recent infiintata Academia de Inalte Studii Comerciale si Industriale din Bucuresti dupa care, revenita in Ploiesti, a devenit profesoara de contabilitate in invatamantul comercial de fete. Cealalta, Maria Darmanescu a urmat, tot la Bucuresti, Facultatea de Litere devenind profesoara de limba romana si slujind vreo sase ani si la Liceul “Despina Doamna”. Cea de a treia, Florica, ulterior casatorita Serban, dupa absolvirea scolii, a facut cele trei clase, ca eleva pregatita in particular, la Liceul “Sfintii Petru si Pavel”. A urmat apoi Facultatea de Stiinte si dupa absolvirea ei si dupa ce a suplinit ani la Liceul “ Petru si Pavel”, a venit prin 1936 la “Despina Doamna”, unde va preda stiinte naturale pana la pensionare. O alta colega din grup, Vergi ( probabil Virginia) si numai stiu cum, a urmat niste cursuri la Bucuresti si dupa razboi a intrat functionara in petrol (la “Astra”, cred), acolo a cunoscut un inginer francez (Dumas), cu care s-a casatorit. Inainte de 1932, ea s-a mutat cu el in Franta, de unde a purtat o vie corespondenta cu mama, pana prin 1940. Celelalte s-au casatorit, mutandu-se in diferite parti ale tarii, doua doar ramanand in Ploiesti, Marioara, casatorita cu capitanul Bagu, cu care mama era in vizita, si o alta (parca tot Maria), casatorita cu arhitectul Panculescu.
Avem si alte vechi absolvente ale scolii, unele chiar din promotii mai vechi decat 1915, care s-au realizat profesional.
Am putea s-o citam pe Victoria N.Dima, a doua din promotia 1899, care a devenit o stralucita institutoare la Scoala de baieti din Valenii de Munte si, paralel, directoare administrativa la Scoala de misionare a lui Nicolae Iorga.
Altele – si, din pacate, nu am aflat decat cateva nume – si-au continuat studiile in invatamantul superior. Asa a fost Ana Ianculescu din promotia 1905, care, dupa ce a facut ultimele trei clase la pension, a facut Facultatea de Litere din Bucuresti (1912) si apoi o perfectionare de un an la Charlotenburg. A functionat mai intai ca suplinitoare iar, dupa razboi,s-a titularizat ca profesoara de germana si romana la “Despina Doamna”, pana la pensionare (1948). Ceva mai tanara decat ea, dar bune prietene, a fost Maria Radulescu, din promotia 1913. A facut si ea ultimele trei clase la pension, a urmat apoi Facultatea de Litere la Iasi si la Bucuresti, luandu-si licenta in 1920, dupa care a facut un an de perfectionare in Franta. A suplinit timp de cativa ani la diverse licee pana si-a realizat visul de a deveni profesoara titulara la liceul unde invatase “Despina Doamna”. A functionat acolo pana la pensionare (1948), cu frumoase rezultate didactice, adorata de eleve si a fost chiar directoare a liceului timp de un an scolar (1945-1946).
O alta absolventa celebra a scolii, din promotia 1913, a fost Florica Ionescu, casatorita Dascalu. Ea a urmat ultimele trei clase, ca eleva pregatita in particular, la Liceul “Sfintii Petru si Pavel”, absolvind in 1916, in preajma intrarii Romaniei in Primul Razboi Mondial. Refugiata in Moldova, s-a inscris la Facultatea de Stiinte a Universitatii din Iasi, luandu-si licenta in matematica in 1920. A facut o frumoasa cariera didactica, luand “capacitatea” cu media 9.40, prima pe tara (o adevarata performanta la matematica) si titularizandu-se in cele din urma, la Liceul “Despina Doamna”. A intrerupt munca aici pentru a fi o excelenta directoare a Scolii Normale de fete. In 1948 a devenit inspectoare si sefa a Sectiei de invatamant si a primit, cu prima serie, titlul de “profesor emerit”, in 1951 s-a mutat la Cluj, unde fiica ei (fosta stralucita eleva la “Despina Doamna”) incepea o cariera universitara.
Paul D.POPESCU
