Sfanta Pelaghia din Tars (sud-estul Asiei Mici) a trait in timpul imparatului Diocletian (284-305), sec. al III-lea. Dupa ce a auzit de Iisus Hristos de la niste prieteni crestini, a crezut in el si a hotarat sa se pastreze fecioara, inchinandu-si toata viata Domnului. Mostenitorul imparatului Diocletian, un baiat adoptat de catre acesta, s-a indragostit de fecioara Pelaghia si a cerut-o de sotie, insa aceasta l-a refuzat. Tanarul, disperat ca a pierdut-o pe marea sa iubire, s-a sinucis. De frica, mama Pelaghiei a legat-o pe fata si a dus-o la imparat, iar acesta, captivat de frumusetea fecioarei, a incercat sa o convinga sa renunte la religia ei si sa ii devina sotie. Si de aceasta data sfanta a refuzat, motiv pentru care Diocletian a poruncit sa fie arsa.
