In Prahova, nu exista nici macar un laborator de analize
E greu de inteles de ce tocmai acum s-a deranjat lumea din cauza ca mancam alimente modificate genetic. Sau cu reziduuri de pesticide in ele. Facem lucrul acesta de foarte multa vreme. Si se vede. Cancerul, de exemplu, n-a proliferat intamplator. Dincolo de Cernobal, de experientele nucleare, de poluarea industriala, un pic din tot raul vine si din chimicalele cu care imbacsim fructele, legumele, cerealele. Vestul e campion la asa ceva. Goana dupa productiile record a stricat totul. Intai au fost ingrasamintele chimice, care au distrus textura si structura solului, dar care s-au strecurat si in compozitia plantelor. Apoi au urmat pesticidele, care tineau alimentele departe de boli si daunatori. La urma au fost inventati hormonii de crestere, care sa faca fructele si legumele mari, aspectuoase. Dar fara gust. Asa au aparut produsele supranumite „de cauciuc”. La urma s-a fabricat un STAS, cu concentratiile de substante maxime admise in compozitia unui produs. Cat ne apara ele sanatatea in timp, Dumnezeu stie! Nu cunoastem vreun studiu care sa urmareasca efectul asupra organismului al substantelor nocive admise prin lege!
* * *
Si agricultura socialista tanjea dupa soiuri de porumb care sa faca stiuleti uriasi si mai multi pe un singur fir. Dupa soia care sa nu sufere la ierbicidele mortale pentru buruieni. Dupa grau cu spic gigantic. Dupa tomate care sa duca productia la 100 tone/ha. Si noi am distrus pamanturile cu chimicale. Si noi mancam legume tratate chimic. Dar am facut-o mai lent decat Occidentul. Cooperativizarea a scapat taranul de sub supraveghere si acesta a produs legume pentru uzul propriu in sistem ecologic. Dar numai la atat se rezuma naturismul romanesc, cel care da inca rosii cu un gust unic, vinete care-si pastreaza calitatile, ceapa si usturoi cu aromele cunoscute etc. Acest lucru inceteaza in clipa in care taranul devine comerciant.
* * *
Cand agricultura noastra a devenit capitalista, fiecare om a incercat pe cont propriu sa faca pamantul sa produca bani. Bani multi. Am adus seminte din Vest, intr-un sistem organizatoric agrar scapat de sub control. Am inceput sa dam cu chimicale dupa ureche. In cazul cerealelor, noroc ca ele au costat foarte mult si, cu vremea, omul a renuntat la azot, fosfor sau potasiu. Partial chiar si la ierbicide. Cu legumele, insa, lucrurile stau destul de rau. Cel putin din punctul de vedere al pesticidelor, care sunt aplicate de producatori care n-au stiinta necesara: cand se aplica tratamentul, in ce doza, care este perioada de la ultimul tratament la recoltare, astfel incat substanta sa nu aiba remanenta.
* * *
Exista in Romania vreun sistem de control care sa asigure patrunderea pe piata numai a legumelor care contin anumite substante nocive in limitele admise de lege? Da, dar este insuficient de activ si insuficient de pus la punct. Sa luam exemplul unui judet. Ce organisme de acest fel avem in Prahova? Exista Inspectoratul pentru controlul semintelor si al materialului saditor. Acesta este intr-un fel cu ochii pe importuri si exporturi, pe producatorii interni si dar nu si pe tarani. Avem apoi Directia Fitosanitara, care monitorizeaza piata dupa un anumit plan national. De exemplu, la legumele si fructele fie de provenienta autohtona, fie din import examinate la laborator prin sondaj (26 de probe anual), nu au fost gasite reziduuri de pesticide in cantitati mai mari decat limitele admise prin lege. Dar in acelasi timp, in Prahova nu exista un laborator de analiza. Si nu exista un sistem de supraveghere a pietelor. Cu alte cuvinte, oricand poate fi vanduta marfa care poate sa contina chimicale cu carul. Si asta nu fiindca ar vrea cineva sa otraveasca oamenii ! Pur si simplu se poate intampla ca un producator sa trateze legumele astazi si maine sa le aduca in piata, caz in care substanta in mod clar are remanenta puternica in rosia sau ardeiul pe care le cumparam. Au mai fost infiintate si Inspectia viti-vinicola si Inspectia de legume – fructe in cadrul Directiei pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala. Acestea pot face controale dar numai impreuna cu Oficiul de Protectie a Consumatorilor. Legumele si fructele provenite din import sunt insotite de un certificat, se mai iau probe si in tara, dar de vreme ce, acum doi ani, a aparut un urias scandal cu salata turceasca si iraniana toxica, e clar ca sistemul nu este infailibil. De la anul, insa, se mai strange un pic cureaua, o data cu conditionarea subventiilor de obligativitatea aprovizionarii cu seminte si material saditor. Procurate intr-un sistem controlat de specialisti. Dar nu cu o vigilenta similara vor fi urmarite celelalte aspecte, ale aplicarii ingrasamintelor chimice si pesticidelor, caz in care e bine sa ne facem doar semnul crucii si sa ne rugam sa nu nimerim marfa proaspata, de la tarani, incarcate cu doze letale (in timp) de reziduuri de tot soiul.
Maria BOGDAN
