Saptamana patimilor sperantei
Incepand de ieri, crestinii au intrat in Saptamana Mare sau in cea a Patimilor. Sapte zile in care, cei cu frica de Dumnezeu incearca sa-i prinda marea sarbatoare a Pastelui mai asezati si impacati sufleteste, mai curatati de pacatele facute cu gandul sau cu fapta. Este saptamana in care biserica ii face partasi pe credinciosii sai la trairi duhovnicesti de mare adancime, impartasindu-i din bogatia de har si de daruri care se revarsa din invatatura, jertfa, si mai ales din Invierea lui Hristos.
Prin urmare, in aceste zile, este de asteptat ca guvernantii care iau decizii in numele celor multi sa dea dovada ca macar in Saptamana Patimilor pot tine cont de cei care cu adevarat patimesc. Este vorba despre cei care, saptamanile trecute, si-au strigat nemultumirile in strada: profesori, pensionari, dar si alte categorii de persoane care, din pacate, isi duc cu greu crucea acasa, sau la locul de munca – daca inca il mai au.
De ceva ani buni incoace, nu este roman care sa nu‑si fi pus speranta, atunci cand se apropie cele doua mari sarbatori anuale – Pasti si Craciun – ca o vor duce mai bine, nadajduind ca si Dumnezeu ii va ocoli de boli.
Numai ca sperantele lor nu au mers la unison si cu ofertele guvernamentale – nu acelea trambitate in coloratele campanii electorale – ci acelea care se vad si se traiesc in ziua de astazi. Dincolo de ceea ce au sperat romanii, aproape fiecare luna din an este una a patimilor. A patimii de a ramane fara serviciu, a reducerii salariului, a scumpirii serviciilor, a platii unei taxe in plus, a taierii de pe lista a unui lucru pe care si l-a dorit de mult timp.
Aproape ca, a-ti zbura gandul la o clipa de liniste in care sa nu te mai doara nimic, sa nu-ti lipseasca nimic, sa fii impacat cu tine insuti pentru ca nu mai ai nicio grija si niciun stres aduce a patimire.
Si, din pacate, cei care acum sunt la putere parca nici nu vor sa-si inchipuie ca, pentru unii, pana si gandul la vremuri mai bune aproape ca seamana a pacat, avand in vedere ca isi dau seama ca acest lucru nu se poate infaptui. Vreo dovada ca macar in aceasta saptamana, a Patimilor, cei de la Bucuresti s-au uitat in calendar si-au vazut ca vine Pastele? Ei, as! Daca ar fi vazut, si romanii si-ar fi putut da seama de acest lucru, macar prin inmugurirea unei sperante de mai bine. Numai ca, deja, premierul a anuntat ca trebuie demarata o a doua etapa a restructurarilor din sistemul bugetar. Asta inseamna un alt val de disponibilizari si alte sperante de mai bine naruite.
Nu stiu daca, in aceasta saptamana, seful statului, premierul sau ministrii vor tine post in ideea ca, sub patrafirul preotului, apoi, sa-si poata marturisi pacatele, la spovedit. Numai ca, atat renuntarea la mancarurile de dulce, cat si spovedania implica un act de vointa. Or, de vointa, s-a vazut ca aceia ajunsi la putere nu prea fac uz. Iar sacrificiul ramane tot in sarcina celor multi. Pentru ca ei sunt obisnuiti. Obisnuiti cu cumpatarea, cu retinerea de la vorbe mari, cu smerenia. In speranta ca, poate, cine stie, la sfarsitul acestei saptamani, a Patimilor, cineva le va putea aduce, odata cu lumina Invierii, speranta.
Nicoleta DUMITRESCU
