România între Wizz Air şi Carpat Air
Miercuri dimineata. In Bucuresti a nins peste noapte, iar masinile negre sau albastre sau violete sunt invariabil albe. Iarna de afara e contrazisa de soarele de afara. E cald ca primavara si e nea ca iarna. Bucuresteanul, iesit de sub patura buimac, nu desluseste cu ce ar fi mai nimerit sa se imbrace, cu haina de blana sau cu un pulovar. Apasa butonul televizorului pentru a primi lamuriri. Canalele informative sunt in alerta: doua avioane cu pasageri, care au decolat de pe Aeroportul Traian Vuia din Timisoara, unul cu destinatia Londra, altul cu destinatia Roma, sunt in pericol de a avea bombe la bord (sau in coada sau sub scaunul stewardesei!). Televiziunile renunta la scandalul din Parlament, la starea vremii, la Badea care nu mai apuca, in reluare, sa-si ispraveasca o fraza. Stare de urgenta aero-portuara. Cati pasageri sunt in cursa de Londra? 50, raspunde fara sa clipeasca purtatoarea de vorbe a aeroportului din Banat. 160, zice o voce din Bucuresti, contrazisa si ea de o alta care se aude in paralel si care crede ca sunt 142. Directorul aeroportului plecarilor stie ca avionul companiei Wizz Air e in aer, dar cei de la Londra ni-l arata aterizat chiar la doi pasi de respectivul. Directorul are o scuza – era cu spatele. La cat a plecat cursa Carpat Air? La cat a plecat, fa? – se aude vocea, off the record, a purtatoarei de cuvant de la Timisoara, vizibil marcata de somn si de cafeaua nebauta. La 6 si 20 i se sufla, din off. La 6 si 20, respira usurata in microfonul televiziunilor. Noi n-avem nicio cursa de Roma la 6 si 20, intervine, telefonic, directorul Carpat Air. Avem una care n-a plecat: va pleca la 9. Pai, cineva spusese ca avionul e in aer si pilotii decid cel mai apropiat aeroport unde sa aterizeze. Familiile cu veri, frati, neveste, soti plecati spre Roma sau spre Insulele Capului Gri tremura cu ochii in televizoare cu toate ca, avionul fiind la 9, rudele lor sunt inca acasa, isi fac un dus, se barbieresc, daca e cazul. Da, dar daca explodeaza totusi? Puiule, ce-mi facusi Puiule, sa nu mori, pe mine cui ma lasi Puiule? – boceste o femeie sensibila, care-si alinta consortul astfel, cu apelativul din puericultura. Sotul, cu preocupari la toaleta, o atentioneaza sa taca: muiere, trezesti copiii! Intre timp, telefonul de amenintare cu bomba devine, prin sciziparitate, telefoane, concomitent cu anuntul oficial ca ambele avioane amenintate sunt unul si nici acela cu certitudine. Directorul zborurilor de la Timisoara nu reuseste sa se puna de acord cu seful lui din ministerul lui Berceanu, secretarul de stat Anton Marin sau Marin Anton fiindca acesta se declara revoltat in direct ca mereu ii este confundat prenumele cu numele si invers, ceea ce ii creeaza crampe de identitate si buletin. Mai limpede se inteleg spusele in engleza ale directoarei de la Wizz Air care s-a consolat cu ideea confuziei si, din respect pentru securitatea pasagerilor, a acceptat sa se supuna reluarii controalelor de rutina, cu scotociri pana la cele mai intime dedesubturi. Vrei sa zbori cu avionul? Atunci, ca la ginecolog, da pantalonasii jos si stai frumos pe aparatele cu raze. Daca ai pitit o bomba in cine stie ce cotlon al delicatei tale fapturi? Cand scriu, sub impresia momentului, aceste randuri, nu se stie inca daca avioanele respective unul in aer si unul la sol, au fost amenintate de o voce sau de mai multe, daca glasul telefonaretului tremura sau degaja siguranta, daca nu e confundata Timisoara cu Titicaca, pe alt continent, daca e vorba despre avioane sau, nu cumva, despre doua trenuri care urmau sa plece saptamana viitoare din Banat spre Oltenia, iar anuntata greva a feroviarilor le-a anulat. Alta informatie, desigur pe surse si desigur rauvoitoare, spune ca trenurile din Timisoara nu mai au, din vremea Raposatului, locomotive si sunt remorcate cu tractorul, iar tractoarele nu pot pune in pericol pasagerii, fiindca merg incet pe sine si au in spate carute. Iar acum sunt in campania de primavara.
Intre Wizz Air si Carpat Air, romanul, calit la confuzii si abureli politice, sta in general relaxat. Cum sa te mai miste haosul din capatanile directorilor de aeroporturi si directorilor din ministere (personaje garantate politic), cum sa te miri ca o bomba nu e geamantan cu prune, iar un avion nu-i tren marfar cand ieri premierul Boc marea micsorarea pensiilor de alaltaieri si scurta lungirea avantului de tara care luna trecuta era negativ de lat, acum trei zile pozitiv in diagonala, iar azi, la orele 8 (si abia a inceput ziua!), iesisem din recesiune si intrasem in incapacitate de plati. Presedintele nu apucase sa ne imprumute iar la FMI, imprumut la care desigur, pentru a-l cita, „nu vom apela niciodata”, asta cu putin inainte de a ne lamuri ca „fara aceasta centura de siguranta” ne vom prabusi. Ca un avion, care s-a dovedit a fi tren sau trotineta si care nu e de fapt nimic. Primavara incepe nu cu ghiocei, ci cu o ninsoare, cu miscari de strada care nu se mai tin si cu un nivel de trai care creste ametitor pana la prabusirea totala. A cui prabusire? Cum a cui? A avionului care n-a decolat inca din motivul ca n-a fost inca fabricat, iar teroristii (un tip beat sau tembel, care crezuse ca logodnica lui voia sa fuga cu altul in Italia), n-aveau efectiv unde sa plaseze bomba.
P.S. In tot acest timp, presedintele continua consultarile pentru modernizarea Romaniei. Un punct forte al modernizarii este interzicerea traseismului politic, adica sa castigi electoral cu o doctrina seara si sa te scoli a doua zi prestand in dormitorul altei doctrine. Buah! E imoral, ilegal si, pe deasupra, ingrasa. Initiativa apartine „independentilor”, mai pe intelesul tuturor, traseistilor plecati din PSD si PNL, singurii politicieni care lupta din rasputeri, alaturi de domnul Basescu, pentru moralitate. Era timpul sa rasara, curata, o noua forta politica in Romania.
Lucian AVRAMESCU
