Ion Diaconescu, fostul presedinte al Partidului National Taranesc a dat in judecata statul roman si solicita daune in valoare de 18 milioane de euro pentru traumele suferite in timpul detentiei politice din inchisorile comuniste. Acesta solicita instantei sa constate caracterul politic al condamnarii suferite in baza sentintei Tribunalului Militar Bucuresti din 28 februarie 1948, cand a primit o pedeapsa de 15 ani de munca silnica, 5 ani de degradare fizica si confiscarea totala a averii.
De asemenea, Diaconescu solicita magistratilor sa constate si caracterul politic al actiunii prin care Securitatea i-a stabilit domiciliul obligatoriu in comuna Valea Calmatui din Braila, in perioada decembrie 1962 – aprilie 1964. Pentru acest episod, Diaconescu solicita o despagubire de 170.000 de euro.
Prima infatisare in acest proces a fost stabilita pentru 19 martie. Liderul taranist este reprezentat in procesul intentat statului de un alt nume cu greutate in PNT-ul postdecembrist, fostul premier Victor Ciorbea.
Calvarul lui Diaconescu a inceput pe 5 decembrie 1947, cand a fost arestat in baza unui mandat emis de Ministerul de Interne – Directia Anchete Penale. Aventura penitenciara a lui Diaconescu a luat sfarsit abia 15 ani mai tarziu.
Potrivit relatarilor lui Diaconescu, in timpul anchetei care a urmat arestarii sale, pe langa torturi si batai sistematice, una dintre cele mai grele experiente prin care a trecut a fost cea a infometarii. “Ajunsesem in situatia de a fi compatimiti chiar si de oamenii de serviciu”, marturiseste Diaconescu. Dupa finalizarea procesului, Diaconescu si lotul care a fost arestat odata cu el au fost transportati la Jilava, apoi in vestita inchisoare comunista de la Aiud. Acestei escale i-a urmat inchisoarea de la Ramnic si perioada in care a muncit in mina de plumb de la Baia Sprie.
In actiunea de chemare in instanta a statului, Diaconescu povesteste cum a fost operat in mina de aici de un detinut medic, care nu avea pregatire de chirurg. “Cu un instrumentar primitiv, fara masuri septice si cu o anestezie locala de scurta durata (…) am fost macelarit in asa hal incat nu mai puteam articula niciun sunet. Toti credeau ca voi muri, astfel ca directorul inchisorii a pregatit formalitatile pentru constatarea decesului”, marturiseste Diaconescu.
