La un nou inceput a fost bipul
Si-n dulcele grai moldovenesc, de care radeau odinioara bucurestenii, ea zise – tot odinioara, la coborarea din personalul cu aburi Botosani – Ploiesti: “Miersi!” Ca “Multumesc” nu dadea bine, era o chestie de provincialism.
Nu-i vorba, astazi, mai mult ca oricand, relatiile noastre cu limba materna s-au deteriorat. Scartaie dupa cum faceau sabotii personalului care aduceau o moldoveanca in Regat si avea bataturi la picioare, c-o stransesera pantofii cu toc. Am divortat de ea – de limba, nu de moldoveanca – fiindca la loc de cinste este mess-ul. Iar flacaul asta, de cand s-a nascut si a crescut mai ceva decat Harry Potter – fara sa beneficieze de publicitate la maximum – deci copilul asta mare, in mintea caruia am dat si noi, ne invata cum sa stalcim limba noastra. Au ramas la rang de cinste consoanele. Cat despre vocale, ce sa mai zicem? Nu le cunoastem decat pe primele trei: a, e i… Pe cele care urmeaza, pana la sapte, nu le stim, dar ne aducem aminte pe parcurs, acum avem un lapsus… Pe cale de consecinta, se vorbeste neaos romaneste la modul: „Cf? Dc nu vb ?” (Traducere mot à mot: „Ce faci, de ce nu vorbesti ?”.
Limba noastra-i o comoara in adancuri infundata? Pai da, fiindca la suprafata au iesit clicul, bipul si alte «dinguri».
La fiecare doua saptamani, dispare o limba. Din cauza mijloacelor moderne de comunicare, zic specialistii, dar la cati specialisti are neamul, nu-s atatea domenii, asa ca de ce i-am crede? Sau – se mai spune – sunt pe cale de disparitie sau amenintate cu disparitia – cate doua – trei limbi la doua saptamani. Dar ce, sunt din fondul cinegetic? Sunt specii rare? Isi fac mendrele braconierii pe mosie? Da, pana la urma, fiindca, de regula, nu se mai zice “E-n regula !”, ci “Ok”! Si uite ca ne-am mai amintit alte doua vocale: o, u.
Ok, si de la capat: fiecare pasare pe limba ei o mierleste, fiecare neam pe manelele lui se disculpa sau piere, depinde de conjunctura. “Sunt number one in top, number one pe primul loc”, se smiorcaie un manelist, si alti messingeristi cu geamurile masinii date jos si boxele la maximum il promoveaza la fereastra aleia cu fite-n cap. Si uite-asa ajungem, uneori, ajungem sa devenim o enclava de limba romaneasca, nemaiavand loc de ok, hello, bye, bye si alte asemenea. Iar la intrebarea in ce limba gandim – daca mai gandim – a tehnicii, a internetului, a lumii virtuale ce sa raspundem ? In limba lui ok , si totu-i in regula.
Intrebarea este: pana la urma, in ritmul asta, al “dezvoltarii” mijloacelor moderne de instrainare, pardon, de “comunicare”, in ce limba vor tangui bocitoarele pe mort, ca doar n-or vorbi si-alea pe mess ? In cuvinte formate numai din a si i, ocazie cu care am intregit grupul vocalelor.
La inceput a fost cuvantul ? Poate. La un alt inceput de sfarsit este bipul, ceea ce nu-i ok. “-Maine este ziua internationala a limbii materne”. / “- So what ? (Si ce daca ?) Miersi ptr. informatie” .
Florin TANASESCU
