Promisiunile electorale nu se vor mai putea lansa fara specificarea surselor financiare
In campania de la recentele alegeri prezidentiale, candidatii s-au intrecut in tot felul de promisiuni electorale. Strategia nu este noua, electoratul avand parte de ea o data la patru ani, atunci cand sunt alegerile locale si cele parlamentare, si o data la cinci ani – la scrutinul prezidential. Ca peste ani s-a dovedit ca nici pe departe nu se pot pune in practica respectivele promisiuni au vazut pana si aceia care le-au lansat, acest lucru neimpiedicandu-i, insa, pe cei care asteptau voturile alegatorilor sa nu lanseze altele. Ei bine, se pare ca se intrevede o metoda care sa-i lecuiasca pe politicieni de sloganuri electorale fara nicio acoperire. Este vorba despre proiectul Legii responsabilitatii fiscal-bugetare, recent lansat in dezbatere publica de catre Ministerul Finantelor. Conform proiectului amintit, promisiunile electorale nu vor mai putea fi facute fara sa aiba specificate si sursele financiare pentru punerea lor in practica.
Respectivul act normativ va avea ca obiective principale: asigurarea si mentinerea disciplinei fiscal-bugetare, a transparentei si a sustenabilitatii pe termen mediu si lung a finantelor publice. Se va stabili un cadru de principii si reguli pe baza caruia Guvernul va asigura punerea in practica a politicilor fiscal-bugetare care sa conduca la o buna gestiune financiara a resurselor.
In proiectul Legii responsabilitatii fiscal-bugetare, la Sectiunea V, cu titlul “Impactul financiar al angajamentelor electorale” se precizeaza ca liderii partidelor politice, cu 60 de zile inaintea alegerilor generale, vor putea solicita primului ministru sau Consiliului Fiscal calcularea impactului financiar al politicilor propuse si anuntate public. Solicitarea va trebui sa fie exprimata in scris si sa prezinte o detaliere a politicii propuse, oferind detalii relevante pentru calculul imapactului financiar.
Solicitarea adresata primului ministru va fi transmisa direct Ministerului Finantelor Publice, ministerelor responsabile sau Consiliului Fiscal. Ministrul Finantelor Publice sau ministrii de resort nu vor raspunde solicitarilor liderilor partidelor politice daca acestea nu au fost transmise prin intermediul premierului. In termen de 30 de zile de la data solicitarii, ministrul Finantelor sau presedintele Consiliului Fiscal urmeaza sa faca public impactul financiar al politicii respective, impreuna cu ipotezele care au stat la baza calculului acestuia, precum si metodologia de calcul. In cazul in care Ministerul Finantelor Publice – sau Consiliul Fiscal – nu a dispus de informatii suficiente, sau nu a avut timpul necesar ca sa pregateasca si sa publice impactul financiar respectiv, va anunta acest lucru public.
Si pentru ca am amintit de Consiliul Fiscal, notam ca, asa cum este precizat in proiectul de lege mentionat, acesta va fi o institutie consultativa in materie de fiscalitate, buget si proiectii macroeconomice ale Guvernului. Academia Romana, Banca Nationala a Romaniei, Academia de Studii Economice Bucuresti, Institutul Bancar Roman si Asociatia Romana a Bancilor vor nominaliza fiecare cate o singura persoana pentru a face parte din acest Consiliu Fiscal. Membrii Consiliului Fiscal vor fi numiti in functie de catre presedintele Academiei Romane, in urma avizului Parlamentului pe o perioada de cinci ani, si nu vor putea fi realesi la finalizarea mandatului.
Daca proiectul legii la care ne-am referit va urma sa devina intr-un final lege, ramane de vazut. Oricum, si lansarea lui in dezbatere publica poate fi considerata un fel de manusa aruncata politicienilor, astfel incat macar pana la urmatoarele alegeri acestia sa incerce sa gaseasca promisiuni mult mai realiste, dar si sursele financiare pentru a le pune in practica. Pentru ca, romanii s-au cam saturat de minciuni electorale !
N.DUMITRESCU