Peste 100 de institutii neguvernamentale, confederatii sindicale si organizatii patronale i-au trimis, zilele trecute, premierului Emil Boc o scrisoare, atentionandu-l ca Romania risca pierderea unei parti insemnate din cele aproape 30 de miliarde de euro, reprezentand sume nerambursabile, din pricina ineficientei Guvernului si a autoritatilor publice desemnate cu gestionarea respectivelor fonduri. Din lungul sir al neajunsurilor la care se face referire in scrisoarea publica amintim doar doua: imposibilitatea recuperarii TVA intr-un timp optim, fapt care ii obliga pe cei care au proiecte in derulare cu finantare din fonduri structurale sa contribuie (in cazul in care si au o astfel de posibilitate!), cu sume considerabile din bugetele proprii; intarzierile foarte mari in recuperarea transelor de bani proprii cheltuiti, uneori chiar si dupa 4-5 luni de la depunerea cererilor, in conditiile in care durata de rambursare prevazuta de lege este de maximum 45 de zile.
In categoria agentilor economici afectati serios de lentoarea cu care lucreaza autoritatile publice responsabile cu alocarea fondurilor comunitare intra, fireste, si societatile cu profil agricol, respectiv sutele de mii de producatori individuali. Astfel, dupa cum chiar conducerea Ministerului Agriculturii o recunoaste, printr-un comunicat remis presei ieri, „in cursul acestei luni, a fost decontata fermierilor suma de 448.630.708 de lei, reprezentand subventia (provenita, deopotriva, de la Uniunea Europeana si de la bugetul statului) aferenta lunii… septembrie 2009”. Cat despre restantele aferente lunilor octombrie, noiembrie si decembrie 2009, „acestea vor fi platite producatorilor agricoli pana la… sfarsitul lunii februarie 2010”.
Revenind la restantele achitate in cursul lunii ianuarie 2010, notam ca acesti bani erau destinati atat fermierilor din sectorul zootehnic sau vegetal, cat si pentru reabilitarea infrastructurii de imbunatatiri funciare ori achizitionarii motorinei pentru efectuarea lucrarilor agricole de toamna.
Dar cum plata acestor subventii s-a facut, iata, dupa o intarziere de cinci luni, nu putini dintre micii fermieri crescatori de animale, spre exemplu, s-au vazut obligati sa-si vanda ori sa-si sacrifice cele cateva animale detinute in propria gospodarie, deoarece n-au avut posibilitatea sa procure nutretul necesar hranirii acestora pe timp de iarna. Cu alte cuvinte, multora dintre ei le-a disparut si unica sursa de existenta a familiilor. Afectati de nealocarea la timp a sprijinului financiar au fost, desigur, si cei care detin in proprietate doua-trei hectare de pamant, in sensul ca multi dintre ei n-au avut bani sa-si cumpere motorina si, pe cale de consecinta, au ramas fie cu o buna parte a terenurilor nearate, fie neinsamantate cu culturile specifice de toamna. Iar orice taran stie ca atunci cand o lucrare agricola nu se face in timpul optim, recoltele obtinute vor fi mai mici cu 20-30 la suta. Altfel spus, fermierii vor pierde de doua ori. Si asta din cauza nenumaratilor functionari indolenti din cadrul Ministerului Agriculturii.
C. DUMITRU
