Antonio Alexe – Căpitanul echipei CSU Asesoft şi al naţionalei României (Născut la Constanţa:21.12.1969 – Decedat la Sinaia:21.01.2005 )
Viaţa sportivă
– Începe baschetul în 1980, la CSS Constanţa, sub îndrumarea profesorului Ioan Adrian şi a antrenorului emerit Marţişor Hondrilă.
– 1988-1993 debutează cu Dinamo Oradea în Divizia A
– 1993-2000 joacă în Ungaria (Szolnoki Olaj, Sopron, F.C. Szombathely, Fehervar)
– 2000-2002 se întoarce în ţară la West Petrom Arad
– 2002-2003 din nou în Ungaria (F.C. Szombathely)
– 2003-2005 CSU ASESOFT Ploiesti (campion naţional, câştigător al Cupei României şi calificat în Final Four-ul FIBA Euro Cup)
Performanţe sportive
– De trei ori M.V.P. al Campionatului Ungariei. Premiat de Moses Malone
– două titluri de campion naţional cu West Petrom Arad (2000-2002), şi două eventuri câştigate cu CSU Asesoft
– 250 de selecţii în echipa naţională a României (juniori, tineret, seniori)
– 6 titluri de cel mai bun jucător al anului
– 2 titluri de coşgeter
– Locul al IV-lea la CE din Olanda (1990)
– Locul al V-lea la CM din Canada, 1991 (tineret); situat într-un top 10 al fundaşilor europeni
– Maestru al sportului în 1990
– Antrenor cu licenţă
– Maestru Emerit al Sportului în 2005 – decorat post mortem
– Ordinul Meritul Sportiv clasa a II-a, decorat post mortem
Atunci a răsărit o stea!
În primăvara anului 1988, domnul Dan Berceanu , antrenor al divizonarei A ,,Dinamo I.M.P.S. Oradea’’, fiind cu lotul naţional la Constanţa, remarca un junior cu calităţi fizice şi tehnice deosebite pe care profesorul Mărţişor Hondrilă îl folosea mai mult sub coş, neavând al doilea pivot.
Acest jucător se numea ANTONIO ALEXE.
După ce l-a urmărit pe Toni un meci întreg, Dan Berceanu a avut o discuţie cu tatăl jucătorului şi s-au înţeles să ţină legătura şi să se întâlnească din nou în vară.
Ajuns la Oradea, Berceanu l-a informat pe directorul Horia Cosma , un mare om de sport trecut şi el în lumea celor drepţi, despre puştiul Antonio Alexe. Cosma şi-a asigurat antrenorul de sprijin total pentru realizarea acestui transfer.
Tony a ajuns la Oradea, a reuşit să ia examenul de admitere la facultate(obţinând nota 9 la matematică, materia sa preferată pe care a îndrăgit-o graţie profesoarei Silvia Rotaru) şi a plecat să-şi satisfacă stagiul militar la Şcoala de Ofiţeri de la Lipova.
După câteva săptămâni s-a întors la club, spunându-i antrenorului că are o permisie de 10 zile, obţinută „la exceptional”. Cum a fost aşa ceva posibil?
În timpul unei pauze de instrucţie, grupa din care făcea parte Toni a fost surprinsă de un puşcăriaş care a sărit gardul închisorii din Lipova şi a încercat să ia una din armele care erau aşezate pe iarbă. Dovedind prezenţă de spirit şi mult curaj, Toni a intervenit, s-a luptat cu deţinutul şi l-a imobilizat, fapt pentru care a fost recompensat cu acea permisie.
Echipa avea etapă acasă, iar domnul Berceanu a hotărât să-l bage şi pe Tony, deşi era conştient că jucătorul a întrerupt pregătirea aproape o lună.
Când Dinamo Oradea a luat un avantaj confortabil, Berceanu l-a trimis pe Tony în teren, dar emoţiile debutului şi lipsa de pregătirei au făcut ca el să greşească de câteva ori şi să aibă o evoluţie modestă, atrăgând dezaprobarea din partea unor ,,specialişti’’ din tribună şi a unor jucători la adresa antrenorului.
După armată, în retur, Toni a revenit la echipa, s-a pregatit şi în primul meci în care a intrat a început timid dar după câteva acţiuni reuşite s-a dezlănţuit.
Depăşirile în viteză, variaţia de ritm, piruetele şi aruncările spectaculoase care întorceau plasa au determinat spectatorii să se ridice în picioare şi să-i scandeze pentru prima dată numele.
Talentat, dar muncitor şi tenace, Toni a trecut de la postul de ,,pivot rătăcitor’’ la extremă sau conducător de joc A fost adoptat de ,,bătrânii’’ echipei, tribunele sălii au început sa se umple la meciuri, numele lui fiind pe buzele tuturor.
Treptat a iesit la suprafaţă şi cea mai importantă calitate a sa, cea de lider. Alexe a fost omul care îşi ţinea coechipierii montaţi, care reuşea să-i încurajeze şi să-i mobilizeze în momentele grele şi care işi asuma respnsabilitatea rezolvării situaţiilor de criză pe finalul jocului.
Tony, ca orice om cu personalitate puternică, a fost adulat de unii, contestat de alţii, dar, din păcate, puţini oameni l-au cunoscut cu adevărat.
Sub ,,armura’’ de sportiv puternic, foarte determinat, se ascundea un om de o mare sensibilitate care a fost adesea rănit de o vorbă aruncată aiurea sau de un gest necuvenit al celor din jurul său.
Ultimul meci
,,Vom juca la turneul final’’, le spunea Antonio Alexe colegilor la puţin timp după ce echipa CSU Asesoft Ploieşti a pierdut meciul tur din sferturile de finală ale Conferinţei de Sud din FIBA Euro Cup, fiind invinsă la o diferenţă de 18 puncte de gruparea bulgară Spartak Euroins Sofia.
Astăzi, 20 ianuarie 2005, este ziua cea mare! Ploieştenii visează cu ochii deschişi la turneul final. La fel şi căpitanul Toni Alexe, care se gândeşte şi la o retragere în glorie. ,,Mai joc în Final Four şi după aceea mă retrag la Oradea’’, le-a spus prietenilor cu doar câteva ore înaintea primului fluier din meciul retur cu bulgarii.
Sala Sporturilor era un vulcan. Tribuna fierbe. Extrem de motivaţi, jucătorii ploieşteni aşteaptă startul cursei de recuperare a celor 18 puncte.
Gata! Meciul a început. Gazdele atacă furibund, iar diferenţa se măreşte pe măsură ce timpul trece, spre bucuria celor din tribune, care aclamă toate fazele de mare spectacol marca Alexe, Bulatovic, Helcioiu, Krasic, Burlacu sau Apostol. 10 puncte. 20 de puncte. 30 de puncte! E clar, calificarea nu mai poate fi ratată. Tabela indică ultimele secunde. Este 82-52 pentru CSU Asesoft Ploieşti, iar căpitanul a contribuit din nou la zestrea echipei cu 15 puncte. O diferenţă mai mare nu trebuia. Doar cât să fie loc şi de spectacol. Ca un magnet, mingea se îndreaptă spre Tony, şi i se lipeşte cuminte de podul palmei. O reţine şi o mângâie cu dragoste. Clipele se scurg, iar suporterii sunt în delir, înlocuind cronometrul sălii cu unul uman, sonor: ,,Cinci! Patru! Trei! Doi! Unu! Ne-am calificat!’’. Timpul a expirat. Izbucnesc uralele.
,,Acum e bine. Înainte de meci însă nu prea era. Am vrut sa fie de 30 de puncte pentru că aşa am pus un pariu şi aşa a fost. Mă bucur pentru toată lumea, dar mai ales pentru colegi’’ spune Alexe zâmbind , după care adaugă in faţa camerei de luat vederi că s-a decis să se retragă ,,la pensie’’, în glorie.
Din păcate, nu avea de unde să ştie că avea să fie ultima lui declaraţie de presă! Moartea căpitanului
Toni Alexe a decedat în dimineaţa zilei de 21 ianuarie, în urma unui groaznic accident rutier petrecut la intrarea în Sinaia.
Au trecut mai puţin de 10 ore de la marea izbândă din FIBA Euro Cup a echipei CSU Asesoft Ploieşti, Alexe & Co. reuşind în premieră să bifeze o calificare superbă la turneul final al Conferintei de Sud.
Afară este încă întuneric iar şoseaua ce trece şerpuit prin Valea Prahovei este aproape pustie. Carosabilul umed, pe alocuri, îngreunează vizibil condiţiile de trafic.
Drumul cu două benzi pe sens se termină inainte de Comarnic şi se ingustează. Apar serpentine periculoase, anunţate prin semne rutiere şi de un afiş al Poliţiei: ,, Ai grijă!. Ai o singură viaţă!’’.
La intrarea în Sinaia, în dreptul bornei ce indică kilometrul 120 pe ruta Bucureşti-Braşov, un Peugeot 307 HDI derapează si sparge liniştea nopţii. Şoferul, nimeni altul decât căpitanul echipei CSU Asesoft, Antonio Alexe, încearcă să redreseze bolidul dar ajunge pe contrasens.
Destinul nedrept îi scoate în cale un camion marca Roman, încărcat cu cherestea, condus regulamentar de şoferul braşovean Gheorghe Milu. Camionul urcă greoi panta şi incetineşte. Toni trage disperat de volan, pierde din nou controlul Peugeot-ului şi se răsuceşte pe şosea, nimerind exact sub roţile camionului. Acul vitezometrului se opreşte în apropierea liniuţei ce indică 60kmh. Îngrozit, şoferul braşovean coboară în grabă şi se repede sub şaua camionului ca să acorde primul ajutor. Strivit de airbag-ul volanului, Tony mai respiră. Greoi. Din păcate, peste doar câteva minute, medicii de pe Salvarea venită la fata locului constată decesul celui care a fost cel mai valoros produs al baschetului românesc din ultimii 15 ani. Trupul neînsufleţit este transportat de urgenţă la Spitalul din Sinaia. Antonio Alexe murise cu puţin timp înainte de ora 6. La numai 35 de ani!
Câteva ore mai târziu, medicii din Ploieşti constată la autopsie: ,A decedat din cauza faptului că două coaste rupte i-au secţionat aorta’’ . Spre seară, la sediul I.M.L. se strâng rudele, prietenii şi colegii de echipă. Deşi mama jucătorului vrea să-şi înmormânteze fiul la Constanţa, de comun acord cu nora sa, Lia Alexe, decide ca trupul lui Toni să fie transportat la Oradea, acolo unde băiatul ei se stabilise de mai bine de 15 ani.
În jurul orelor 20, sicriul este scos din Morgă, şi urcat într-o maşină funerară care pleacă spre Oradea. Liniştea este apăsătoare. Baieţii din echipă se privesc şocaţi şi nu reuşesc să înţeleagă ce s-a întamplat. Adevărul este crunt. Tony nu mai este!
Ultimul Drum
Peste o mie de persoane au participat la înmormântarea celui mai valoros jucător din baschetul românesc după 1989.
,,A trăit 35 de ani’’, era scris pe sicriul negru şi lucios în care şi-a găsit odihna veşnică cel care a fost Antonio Alexe.
Pe crucea care-i păzeşte mormântul situat în cimitirul orădean Rulikovski apare inscripţionată o coincindenţă tulburătoare: Toni s-a născut şi a murit într-o zi de 21, văzând lumina zilei în decembrie 1969, pentru ca, după exact 35 de ani şi o lună, în ianuarie 2005, să treacă în nefiinţă!
Dumnezeu să te odihnească, Toni, şi să aibă grijă de tine!
Ionuţ Georgescu
Varianta completa in editia tiparita a Ziarului Prahova de maine!
