„E timpul ca agricultura sa fie reorganizata pe criterii profesionale si imi doresc ca societatea pe care o conduc sa devina un astfel de model”
– Domnule director, sunteti absolvent al Universitatii de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Bucuresti, v-ati specializat, pana la nivel de masterat, in tara, dar mai ales in strainatate, in Danemarca, in special, in diverse domenii ale agriculturii si ale dezvoltarii rurale, ati lucrat cu firme importante din Europa – profilate de la irigatii pana la consultanta agricola si pregatirea profesionala a personalului, iar CV-ul dumneavoastra profesional este, la cei 34 de ani pe care-i veti implini in curand, mai mult decat bogat. Ati preluat o societate agricola care se confrunta, ca aproape toate celelalte, cu dificultati. Care sunt prioritatile pe care vi le-ati stabilit, fiindca este clar ca nu puteti rezolva, peste noapte, totul ?
– Am fost numit director general al societatii Semina S.A. – la care actionar majoritar este SIF Muntenia – in septembrie 2009, dupa finalizarea campaniei agricole. Pana atunci, timp de doi ani, fusesem director de productie la o firma daneza – JD AGRO COCORA – dupa ce, asa cum spuneati, m-am pregatit si m-am specializat numai in domeniul agriculturii. De fapt, m-am format si am lucrat mai ales in strainatate si in relatii parteneriale cu societati din strainatate. Ceea ce inseamna ca am urcat si pe tractor si am arat si discuit, ca am lucrat la o ferma de vaci – iar cand spun ca am lucrat ma refer la faptul ca le-am dat sa manance sau ca le-am muls, ca m-am ocupat de campanii de recoltare, dar si de negocierea si incheierea contractelor de vanzari sau de coordonarea echipelor de muncitori sezonieri. De fapt, facand aceste precizari, vreau sa subliniez ca nu poti sa lucrezi intr-o unitate agricola si cu atat mai putin o poti conduce daca nu esti pregatit, suta la suta, pentru acest domeniu si,in plus, daca nu ai dorinta de a lucra si a face performanta in agricultura. Societatea Semina se situeaza undeva in primele 50 de societati de profil din tara si este una dintre cele mai importante din judet, cu activitate extinsa si la nivelul judetului Dambovita. Am preluat aceasta societate intr-o situatie dificila, cu o productie precara din punct de vedere cantitativ si calitativ si pe care, in plus, preturile de valorificare ramase la nivelul celor din 2008 au facut-o sa inregistreze pierderi. In aceste conditii, prioritatea nu putea sa fie alta decat cea a reorganizarii pe criterii profesionale, prin cooptarea unor tineri specializati in agricultura si cu acea dorinta despre care spuneam – de a lucra, de a se implica, de a obtine rezultate in agricultura. Eu consider ca este timpul ca in agricultura sa lucreze oamenii care s-au pregatit suta la suta pentru agricultura, care stiu cum se face agricultura si imi doresc ca societatea pe care o conduc sa devina un model in acest sens.
– Fiindca suntem intr-un moment in care inca se fac bilanturi pentru 2009 si se stabilesc strategiile pentru 2010, v-as intreba cum apreciati ca ati realizat obiectivul la care va refereati si care sunt cele pentru actualul an ?
– Cred ca pot spune ca obiectivul pe care mi l-am fixat dupa preluarea societatii este indeplinit in proportie de 70 la suta. In ceea ce priveste 2010, ne preocupa, in mod special, gasirea unei solutii prin care valorificarea productiei sa ne asigure acoperirea in totalitate a costurilor de productie.
– De ce ar depinde gasirea unei asemenea solutii ?
– Depinde de piata cerealelor si, mai ales, de existenta unui pret unitar prestabilit. Din pacate, in Romania nu a existat niciodata un asemenea pret, or, in opinia mea, in aceste conditii niciun fermier nu poate sa-si evalueze potentialul, sa-si stabileasca o strategie in functie de acest pret, incheind, de exemplu, contracte in avans si avand siguranta ca, dupa recoltare, in momentul valorificarii productiei, nu o va vinde in pierdere. Exista initiative in acest sens si bine ar fi ca ele sa se si materializeze.Am sa ma limitez la un singur exemplu, cel al utilitatii reactivarii Bursei de cereale.
– Ati vorbit despre productie si despre dificultati. Cu ce se ocupa in mod special societatea Semina si care ar fi cele mai importante dificultati pe care le resimtiti, care sunt, de fapt, dificultati caracteristice agriculturii romanesti.
– SC Semina SA este profilata pe ceea ce se cheama „cultura mare”, ceea ce inseamna cultivarea suprafetei pe care o detinem – circa 5000 de hectare – cu grau, porumb, rapita, orz, mazare, mustar etc, iar in campania de toamna pot sa va spun ca am insamantat circa 3.000 de hectare, urmand ca restul sa-l insamantam in campania de primavara. Un alt domeniu amplu de activitate este cel al vanzarii de seminte, pesticide, ingrasaminte foliare si chimice, dar si acela al comercializarii, la comanda, a utilajelor agricole noi si second hand, precum si a uleiurilor si a pieselor de schimb pentru toata gama de utilaje. Referindu-ma la dificultati, am sa pornesc chiar de la cele care privesc infiintarea culturilor. Pentru 2010 s-a eliminat Legea creditului agricol, o lege care a functionat foarte bine in 2008, si care ii asigura fermierului, pentru un credit contractat, o subventie de 30 la suta acordata de Ministerul Agriculturii. In aceste conditii, cel care se imprumuta o face pe riscul sau, urmand sa inapoieze in totalitate suma cu care s-a indatorat.
– Se vorbeste mult despre subventii si, din pacate, tot la fel de mult despre blocajele in acest domeniu. Cum se prefigureaza situatia pentru 2010 ?
– Nu tocmai incurajator. Subventia pentru motorina, dar si alte tipuri de ajutoare absolut necesare in agricultura sunt puse in pericol fiindca Romania „a uitat” sa trimita la UE – in conformitate cu obligatiile sale de stat membru al UE – documentatia necesara. Sigur ca putem discuta mult pe tema subventiilor. Am sa ma limitez insa tot la un exemplu, care consider ca sintetizeaza foarte bine acest aspect. Valoarea subventiilor in alte state, membre ale UE, este mai mare chiar si de 3-4 ori decat cea a sumelor acordate fermierilor romani. Ceea ce, in consecinta, face ca si costurile de productie sa fie mai mici pentru fermierii straini decat cele cu care se obtin productii similare in Romania. Pentru o productie de cinci tone in Austria se primeste o subventie de 380 de euro pe hectar, in timp ce in Romania se acorda numai 120 de euro pe hectar. De aici incolo, calculele sunt simple… Vreau sa mai aduc in discutie un aspect. Inainte, Romania iriga aproximativ 3 milioane de hectare cultivate, in 2009 abia s-au irigat 500 de hectare, fiindca sistemele de irigatii au fost distruse, asa cum s-a intamplat si in Prahova. Este stiut ca in agricultura fara apa nu faci nimic, ca aceasta iti da garantia ca poti obtine productia stabilita, ba chiar si o crestere cu 20 la suta. Or, in prezent se afla in discutie eliminarea subventiei pentru apa destinata irigarii. Semina nu a putut sa recurga la irigatii tocmai fiindca instalatiile au fost distruse, dar sustinem necesitatea irigarii si ne-am gandit chiar la o strategie in acest sens.
– Implicarea specialistilor in agricultura spuneati ca reprezinta o prima conditie ca acest domeniu sa se reorganizeze si sa functioneze corespunzator. Ce asteptati insa de la politicieni, de la cei care decid, de exemplu, asupra subventiilor despre care vorbeati ?
– Fiindca este un eveniment recent, am sa spun ca aprecierile de care s-a bucurat Dacian Ciolos in cadrul audierilor pentru postul de comisar european pe agricultura ne dau speranta ca va fi votat pentru acest important post, ceea ce inseamna ca si Romania se va aseza, in mod real, la masa cu celelalte state membre. Ca urmare, asteptam sa fie promovat potentialul extraordinar al agriculturii romanesti, dar si dezvoltarea unei politici agricole aliniate cerintelor UE. In ceea ce priveste politicienii romani, ar fi necesar ca acestia sa aiba o alta viziune fata de Ministerul Agriculturii. Bugetul pentru 2010 nu-i multumeste nici pe fermieri, nici pe cei care lucreaza in ministerul de resort. Apoi, ar fi necesar ca tot ceea ce tine de activitatea societatilor agricole din teritoriu sa se reglementeze legislativ astfel incat sa se rezolve la nivel local, de catre institutiile de profil. Altfel, apar prea multe tergiversari, prea multa birocratie. Mai cred ca ar fi benefic daca specialistii din domeniul consultantei ar veni in intampinarea fermierilor si nu ar mai astepta ca acestia din urma sa bata la usa lor. Sigur, e nevoie si de un cadru legislativ care sa sustina infiintarea, la nivelul comunelor, a asociatiilor agricole. Acum, intr-o comuna, 70 de oameni lucreaza fiecare cate doua hectare. Nu se poate vorbi despre eficienta, despre investitii in utiliaje performante. In Danemarca, s-au creat uniuni familiale, care lucreaza cate 500 de hectare, care beneficiaza de credite, care isi pot cumpara utilajele de care au nevoie.
– Fiindca ati adus in discutie utilajele, v-as intreba daca vi se pare o initiativa buna cea a extinderii programului „Rabla”, in vederea achizitionarii de tractoare.
– Da, poate fi o initiativa buna insa doar daca va functiona in beneficiul real al fermierilor.
– Ati vorbit despre asteptarile dumneavoastra de la specialisti, dar si de la politicieni. Nu v-ati gandit sa va implicati chiar dumneavoastra in politica, in acest proces de schimbare despre care vorbeati ?
– Marturisesc ca impartasesc ideea potrivit careia, din perspectiva domeniilor in care s-au pregatit, tinerii ar trebui sa se implice la nivelul partidelor. In ceea ce ma priveste, consider ca tineretea mea si experienta profesionala pot sustine o astfel de implicare si, cel putin deocamdata, optiunile mele, ca si cele ale unei echipe de tineri din care fac parte, se indreapta catre Partidul Conservator, avand in vedere atentia si deschiderea manifestate de acesta fata de diversele medii profesionale si fata de promovarea valorilor.
– Va dorim succes.
– Multumesc.
Luiza RADULESCU-PINTILIE
