FeSeNe

Va amintiti euforia de dupa Revolutie, cand toata tara nu stia sa faca altceva decat fronturi ale salvarii nationale? Iti puneai tricolorul pe mana si, gata, era semn ca esti mare de tot. Patriot. Gata sa dai in cap cui te-a enervat pana atunci. Fronturi s-au creat peste tot. In oras, in fabrica, la CAP si la WC. Intr-o localitate, nu-i spun numele, ca m-aleg cu vreun proces, cum se poarta in sfanta noastra libertate, presedintele frontului s-a dat unul care-si spunea disident. Omul fusese nitel pe la gherla, dar nu din motive politice. Pur si simplu a furat un pistol si a impuscat-o pe soacra-sa. Fireste ca n-a nimerit-o, dar „disidentul” a intrat in puscarie. El se socotea persecutat de comunism si a sarit in fruntea frontului, sustinut de altii ca el. Tin minte ca umbla imbracat la costum, isi sufleca pantalonii de-i facea trei sferturi, avea diplomat, iar din el scotea stampila comunei pe care o tinea infasurata intr-o punga din plastic lunga-lunga. Era un adevarat ritual pana ajungea la stampila. Omuletul asta isi arogase dreptul de lider.
Ulterior, si-a facut partid si a acces in niscai functii un timp cam prea indelungat pentru creierasul lui.
Ridic acest exemplu la scara nationala. Ei, nu cumva aveti cunostinte care s-au lansat in politica asemanator? Niste frustrati, nerealizati in profesiile lor, niste smecherasi, sarlatani pe romaneste, si-au gasit teren ideal de manifestare si potolire a personalitatilor lor refuzate de societate prin intermediul partidelor. Ia uitati-va mai atent, recunoasteti niste personaje din acestea ajunse in functii importante, de directori, de secretari de stat, de parlamentari, de primari, de consilieri? Vremea a cernut intre ei, i-a selectat, a ridicat stacheta putin, dar tara e inca plina de politicieni frustrati. Care-si spun destepti. Iar daca nu-s frustrati, sunt din cei care si-au cumparat posturile fie prin slugarnicie bolsevica, fie cu bani. Si vine un neica etern nemultumit si etern slab pregatit in profesia lui sa faca legi. D-aia ies legile proaste. Sa conduca o institutie. D-aia nu se mai termina reforma. Sa conduca o administratie. D-aia se scurg atatia bani publici in vile personale si averi fabuloase. Pana s-ajunga intr-o functie, unii n-aveau dupa ce bea apa si, dintr-o data, i-apuca desteptaciunea si norocul de fac bani si din piatra seaca. Scuzati, n-o luati de buna si generalizati, ca-mi sar in cap alesii neamului. Am scris doar pentru cine se simte cu musca pe caciula. Adica pentru nimeni. Ce, ati auzit vreun politician sa spuna despre sine altceva decat ca-i foarte inteligent?
Maria BOGDAN