Reprezentarea fotbalului prahovean in campionatul regional Bucuresti – perioada 1925-1926 (IV)
Pentru startul de campionat al anului competitional 1925-1926, forul organizator central al activitatii fotbalistice, cu sediul in Capitala tarii, a decis ca principala intrecere a regiunii Bucuresti sa revina la o singura serie, care a fost formata din zece echipe. Formatia ploiesteana Prahova a devenit – dupa multe jocuri de baraj disputate in zadar – un concurent „de-al casei”, fiind chiar si revelatia acestui nou campionat. In luna decembrie a anului 1925 s-a luat decizia de a se introduce licentele de fotbal (legitimatiile) in toata tara si prin acest „document” jucatorul era considerat calificat pentru competitiile fotbalistice. Primii care au introdus in fotbal licentele pentru jucatori, ca experiment, au fost cei din Comisia Regionala Bucuresti, in toamna anului 1925. O alta premiera, de asta data pentru fotbalul prahovean, a fost ca, de la 2 aprilie 1926, s-a deschis primul curs de formare arbitri pentru sub-regiunea de la Ploiesti. Aceste cursuri au fost predate in fiecare zi de vineri de catre urmatorii „dascali”: Luigi Nerry (capitanul echipei Prahova), Demetru Georgescu (secretarul subregiunii Ploiesti) si Misu Predescu (din cadrul clubului Tricolorul Ploiesti). Cluburile din subregiunea de la Ploiesti au participat fiecare cu cate doi membri pentru a audia aceste cursuri. Dar iata si clasamentul final al celui de-al 6-lea campionat al Regiunii Bucuresti:
1. Juventus Bucuresti 18 12 3 3 43 20 27
2. Olympia Bucuresti 18 12 1 5 58 24 25
3. Prahova Ploiesti 18 10 4 4 46 34 24
4. Venus Bucuresti 18 9 3 6 32 25 21
5. Unirea Bucuresti 18 8 5 5 42 33 21
6. Sportul Studentesc 18 8 3 7 36 38 19
7. Tricolorul Bucuresti 18 7 4 7 33 26 18
8. Sparta Bucuresti 18 4 4 10 16 48 12
9. Macaby Bucuresti 18 3 1 14 19 41 7
10. Coltea Bucuresti 18 3 1 14 15 47 7
Isvor Sportul – din retur a devenit Sparta. Presa timpului a facut o ampla prezentare „Pericolului galben”, in care se spun foarte multe lucruri despre modul de pregatire al echipei care a activat in acea perioada, aceasta fiind singura reprezentanta „la varf” din fotbalul „ploiestean”. PRIVIND IN URMA: „Odata sesiunea de toamna terminata, vom incepe a publica in fiecare Vineri cateva randuri, asupra fiecarei echipe din prima categorie, care a luat parte la campionatul de toamna 1925. Aceste aprecieri asupra cluburilor din categoria I nu vor fi decat simple impresii pe care ni le-au lasat echipele dupa primul tur al campionatului. In numarul de fata, publicam cateva randuri asupra valoroasei echipe ploestene „Prahova”. Echipa ploesteana a fost desigur senzatia sezonului, victoriile repetate obtinute de clubul galben au facut ca, pana in toamna, numele ei putin cunoscut sa devie popular in regiune. A inceput sa se ridice incetul cu incetul, impunandu-se astfel in ochii sportsmenilor. Multi sunt inca nedumeriti si se intreaba cu uimire cum a putut o echipa din Ploesti, intr’un timp relativ scurt, sa se impuna atat de repede fata de cluburile bucurestene. Aceasta enigma pentru unii isi are insa deslegarea ei. Prahova este un club care are un teren propriu, astfel ca isi poate antrena serios jucatorii de mai multe ori pe saptamana, lucru cat se poate de insemnat in viata unui club. Datorita unui antrenament sistematic jucatorii clubului galben au ajuns sa se inteleaga la perfectie intre ei. Pe langa aceasta coeziune, Prahova poseda elemente tinere si dotate cu oarecare iuteala. Avand extreme rapide s’a acomodat la perfectie cu noua regula de offside, un neajuns pentru echipele bucurestene. Dar afara de merite technice de care se bucura echipa ploesteana, secretul izbanzilor consta apoi si in inima si avantul cu care lupta cei din echipa. La nici un team din Bucuresti nu am vazut atata munca si atata dorinta de a invinge ca la cel din Ploesti: este desigur si aceasta o nota elogioasa pentru teamul galbenilor. Formatia pe care au intrebuintat-o de cele mai multe ori e urmatoarea: Ambrozy, Niculescu, M. Gheorghiu, Zamfiropol; Vintilescu, Gheorghe Stoicescu, Eremia, Epure, Nenisor. Kiki Dumitrescu, Preda. Ambrozy s’a dovedit un portar insusit cu multe calitati; s’a remarcat la el stiinta cu care blocheaza mingile si deasemenea sangele rece in efectuarea plonjonului. Linia de fundasi, Niculescu – Gheorghiu, fara a fi o pereche ideala, totusi e de mare folos apararii; amandoi poseda degajari lungi, cari aduc foloase reale liniei de atac. Halfii, condusi de Vintilescu, care desi nu e un half centru ireprosabil neavand o pregatire technica pentru acest post, totusi lupta cu indarjire si de multe ori munca lui e incununata de succes; ceilalti doi mijlocasi cu fizicul lor robust, prin jocul acela destul de eficaciu de a marca extrema au slujit mult echipei. Inaintarea ni se pare partea cea mai buna a echipei, in special perechea Epure-Eremia, prin esirile pe aripa, esiri care mai totdeauna aduc cate un punct echipei. Desi au jucat uneori prea individual, totusi au asigurat victorie ploestenilor. Nenisor, in centru, s’a aratat un bun distribuitor de mingi, fiind ajutat mult in actiunile sale de shootul puternic de care dispune. Perechea Preda-Kiki Dumitrescu se inteleg cat se poate de bine; Preda e un bun driblleur si apoi posedand lovituri precise, are posibilitatea sa fie oricand redutabil. Singur Kiki Dumitrescu s’a aratat mai slab fata de ceilalti, se afla desigur intr’un declin de forma”. La 20 martie 1926, Subcomisia de Fotbal Bucuresti publica un comunicat prin care se da o sansa reala si echipelor de categoria a II-a din celelalte subcomisiuni ale regiunii de a ajunge in competitia majora, ce desemna formatia invingatoare care urma sa intre in lupta din calificarile turneului final al campionatului national al Romaniei. Iata cum arata acest comunicat publicat in presa timpului: „Se aduce la cunostinta cluburilor din regiune urmatoarele: Subcomisiunea de F.B.A. spre a asigura matchurilor de campionat o desfasurare regulata si spre a concura la o desvoltare calitativa a jocului de F.B.A., in acord cu C.C.F.A., a decis ca incepand cu anul sportiv 1926/1927 matchurile de campionat din regiunea Bucuresti sa se organizeze dupa urmatorul sistem: a) Categoria I Diviziunea de Onoare – Primele sase echipe clasificate in campionatul anului respectiv; primul clasat in aceasta diviziune este campionul regiunei; ultimul trece direct in diviziunea de promotie. b) Categoria I Diviziunea de Promotie – Ultimele patru echipe clasificate in campionatul anului 1925/1926, clubul Val Vartej si echipa campioana a categoriei a doua pe anul 1925/1926; primul clasat in aceasta diviziune trece direct in diviziunea de onoare (fara baraj); ultimul clasat trece dupa baraj in categoria II-a”. Invingatoarea din aceasta editie de campionat, respectiv anul competitional 1925-1926, care a fost organizat de subregiunea de la Ploiesti, formatia Tricolorul, dupa ce a invins in finala campionatului local pe Uraganul Ploiesti, cu rezultatul de 4-0, a fost declarata campioana a subregiunii Ploiesti, categoria doua, castigand in acelasi timp si dreptul de a participa la jocul de baraj pentru promovare in categoria I – diviziunea de promotie, Bucuresti. La 23 mai 1926 s-a disputat finala echipelor invingatoare in categoria doua, Soimii din Bucuresti si formatia ploiesteana Tricolorul. Prahovenii au invins cu rezultatul de 3-2, dupa ce la pauza au fost condusi cu 2-0. Presa din acele timpuri a avut si o scurta cronica despre acest joc: „Dumineca inaintea matchului A.M.T.E. – Sportul Studentesc s’a jucat finala categoriei a doua intre Tricolorul Ploesti si Soimii Bucuresti. Aceasta intalnire avea darul sa arate cui revine onoarea de a trece la categoria prima. Dupa o partida viu disputata, albastrii din Ploesti au castigat, victoria a fost meritata, fiind tot timpul superiori. Soimii, gratie a doua esiri, marcheaza in prima parte a jocului doua goaluri prin Lazarescu. In half-time-ul al doilea, Tricolorul isi accentueaza superioritatea reusind dupa ce-si dominase net adversarul sa egaleze. In ultima parte a jocului, gratie unui efort al inaintasului centru se inscrie al treilea punct, menit sa-l treaca la categoria I”. Aceasta prima performanta, realizata dupa cinci ani de la infiintarea gruparii Tricolorul, a fost realizata de urmatorii jucatori: Mingheras; Serbanescu, Dragomirescu, Lang, Stefanescu, Balamaci, Aldea, Popescu, Bica, Ilie Anastasescu, Gheorghe Stavrescu, Antonescu; Oprescu, Dumitrescu, Frunzescu si Tilinca. Presedintele gruparii, Ilie Gheorghiu, a reusit o prima si fructuoasa realizare, urcand stafeta, si Tricolorul a fost a doua echipa de fotbal din orasul Ploiesti, si chiar din provincie, ce a evoluat intr-un campionat de categoria I, organizat de Comisia Regionala de Fotbal, din Bucuresti, in acele timpuri.
Constantin DUMITRU-PLOPENI
