Leon CHIRILA
Daca exista cineva care a crezut ca, dupa 16 ani de la caderea dictaturii ceausiste, au disparut si naravurile acelor vremi se insala amarnic. Doua exemple, cum nu se poate mai potrivite, le ofera, prin noi izbucniri patimase, Mugur Ciuvica – „celebrul” consilier al fostului presedinte Constantinescu, si fostul consilier guvernamental – Fanel Pavalache – cu domiciliul in Penitenciarul Rahova. Primul, se stie, are un dinte impotriva presedintelui Traian Basescu, mai ales dupa ce a pierdut un prim proces cu acesta si trebuie sa-i mai si plateasca niste sute de milioane de lei daune morale ! Si, pentru ca nu vrea sa renunte la dorinta arzatoare de a-i plati polite fostului coleg de guvernare (din perioada ’96-2000), isi continua haituiala ce pare mai inversunata decat cea de pe vremea comunista. Ciuvica declara, intr-un comunicat datat 29 mai 2006, chiar din prima propozitie, ca, „Dupa alegerile din 2004, clientela politica a lui Adrian Nastase a fost inlocuita de clientela politica a lui Traian Basescu”, prezentand apoi argumentele respectivei afirmatii. Adica, afaceri ale unor prieteni de-ai fostului primar general al Capitalei, ajuns presedintele statului, care ar fi obtinut, prin bunavointa acestuia, sute de miliarde de lei din banii publici; din bugetul Bucurestiului si-apoi, din bugetul tarii prin Ministerul Transporturilor, pe unde calcase si piciorul lui Traian Basescu! Comunicatul cu pricina mai contine nume de firme, numar de contracte, precum si identitatea celor care le-au „invartit”, astfel ca, daca te-ai lua dupa ele, cei nominalizati ar trebui legati imediat si aruncati in beciurile puscariilor, nici macar in celulele clasice !
In celalalt caz, haituiala generata tot de neimplinirile si neintelegerile din vremea participarii la masa guvernarii – de aceasta data din perioada 2000-2004 – il are ca protagonist pe Fanel Pavalache care, aflat la racoare, ar vrea sa-i aduca langa el pe fostii sai sefi – Serban Mihailescu si Adrian Nastase. Abia acum el isi „aminteste” tot felul de bazdaganii, care mai de care mai…penale, si le trimite, sub semnatura, direct Departamentului National Anticoruptie. Si el aduce argumente din…septembrie 2000 – cand nu se stia daca Nastase va ajunge prim ministru – care ar fi incaput intr-o geanta de bani care ar fi fost „pretul protectiei politice si garantia numirii (sale – n.n.) in Guvern, intr-o functie importanta”. Daca lucrurile au stat astfel, sau nu, este o cale extrem de lunga pana vom afla, dar, in fata unei asemenea povesti, un om cu mintea intreaga pricepe ca un ocnas ar fi in stare sa dea pe gura – si in scris – orice l-ar putea scapa de intunericul celulei si, mai ales, ca sa-si realizeze planul de razbunare. Si, te-ntrebi, totodata, de ce nu a propus, la vremea aceea, inscenarea, organizarea unui flagrant, ca sa contribuie la retezarea din radacini a coruptiei din guvernarea la care a fost partas? Iar haituiala din acest caz iese si mai mult in evidenta daca iti pui si problema modului in care ajunge sa fie facuta publica o declaratie pe care puscariasul Pavalache a adresat-o DNA. Chiar orice secret de serviciu se publica in presa ? Sau tocmai prin presa vrem sa-i „prelucram” pe cei care ne-au intrat in colimator?
Sunt intrebari carora, cu-adevarat, DNA trebuie sa le dea raspuns cel putin din doua motive. Mai intai pentru ca toti cei vinovati de coruptie sa fie pedepsiti neintarziat, iar in al doilea rand, pentru a termina aceasta haituiala de sorginte stalinista, care, in final, denatureaza nu doar imaginea Justitiei romanesti, ci chiar a intregii societati.
