Casa Obrocea
Edificiul cunoscut sub acest nume nu mai exista de mult timp si nu ne-a ramas nici macar o fotografie mai buna a lui. Prin bunavointa domnului Cantemir Mosoiu ne-a parvenit aceasta poza, facuta la cateva zile dupa cutremurul de la 4 martie 1977.
Nu cunoastem numele arhitectului si nici data constructiei, dar dupa factura credem ca dateaza din primii ani ai secolului trecut, oricum inainte de 1914. Era o cladire mare si aspectuoasa, fatada principala, din strada Justitiei nr. 20, constituind una din laturile mici ale planului dreptunghiular. Corpul principal era structurat pe cinci niveluri: subsol, parter, doua etaje si inca unul sub acoperis, mansardat. La parter erau magazine asa incat in fatada apareau patru vitrine si intrarea principala. Etajul I si II aveau in fatada cate cinci usi-ferestre fiecare si tot atatea balconase. Cele de jos sunt frumos rotunjite in partea superioara si prinse in profiluri subtiri, cele de sus sunt perfect dreptunghiulare si cu un ornament larg, ca o friza deasupra. Cladirea era frumoasa si impozanta.
Casa era si foarte bine plasata, pe una dintre cele mai frecventate artere ale Ploiestilor, strada Justitiei legand Calea Bucuresti de Calea Postei. Ea inchidea fericit perspectiva Strazii Franceze (Mihail Kogalniceanu) si se gasea vizavi de tribunal (azi restaurantul “Prahova”) si de prefectura pana in 1910 (azi Teatrul “Ciufulici”).
Edificiul a fost, in cea mai mare parte a existentei sale, proprietatea lui Obrocea dar nu stim daca a fost construit de el sau a fost cumparat de acesta; oricum prin 1911-1912 ii apartinea acestuia.
Ioan Georgescu-Obrocea se nascuse in comuna Maruntisu, judetul Buzau, la 28 februarie 1881. A urmat cursurile liceale la “Sfintii Petru si Pavel”, unde a fost coleg de clasa cu Andrei Radulescu. Au devenit prieteni buni si impreuna au urmat Facultatea de drept la Bucuresti luandu-si licenta in 1904. Obrocea, desi a terminat si facultatea de litere in anii urmatori, s-a inscris imediat in baroul de Prahova, devenind unul dintre bunii avocati. A intrat si in politica, mai intai, conservator-democrat, dupa moartea lui Take Ionescu-averescan si apoi national-crestin. A fost sef al contenciosului primariei (1905-1907), in mai multe randuri a fost consilier comunal si judetean si de doua ori (1921-1922) si (1926-1928) primar al municipiului Ploiesti. In primul primariat a reusit sa obtina votarea unei legi care sporea raza municipiului Ploiesti, dublandu-i suprafata si incluzand in el noile rafinarii care aparusera. In al doilea primariat a terminat improprietarirea urbana a participantilor la primul razboi mondial, punand bazele cartierului “demobilizatilor” (Bereasca).
A fost si un bun condeier si editor. A semnat o serie de articole in ziare si reviste, dar meritul lui principal il constituie editarea singurei reviste de istorie locala “Cunoasterea Prahovei” (aparuta doar in doua ample si valoroase numere in 1939).
Acesta a fost omul care si-a legat numele de edificiul amintit.
Prima destinatie care i-a fost data a fost aceea de hotel, unul dintre cele mai bune pe care le avea orasul. In 1914, in “calauza” orasului Ploiesti a lui D. Carapancea, hotelul “SPLENDID” era inscris in fruntea listei localurilor de acest fel. Chiar intr-un ghid al orasului din 1924, el aparea intre hotelurile de “clasa I”. Mai inainte inca, cu un an sau doi, el a transformat o parte a parterului intr-o sala de spectacol, in care a luat fiinta cinema “Splendid”.
In ultima parte a perioadei interbelice, Obrocea a inceput sa se preocupe mai mult de proprietatile sale imobiliare rurale (atunci a vandut ferma de la Paulesti lui Duqu
