STELIAN POPESCU (II)
Stelian Popescu a infiintat, apoi, o serie de publicatii, de reviste care au aparut decenii intregi si au jucat un rol important in cultivarea populatiei romanesti. Amintim, mai intai „Universul literar”, revista de prestigiu unde au colaborat si maestri ai literaturii noastre si unde au debutat alti mari scriitori. Intre acestea cel mai mare tiraj il avea „Universul Copiilor” care a incantat si copilaria autorului acestor randuri.
Mai era si „Jurnalul stiintelor si al calatoriilor”, care era foarte apreciat de tineretul scolar si universitar, dar si de un mare numar de adulti, obiectul lui fiind popularizarea cunostintelor de geografie, de stiintele naturii, fizicii, chimiei, punand accentul pe istoricul descoperirilor, uneori romantat. De un mare succes s-a bucurat revista de satira si umor „Veselia”. In toata aceasta presa revuistica un mare rol l-a jucat un mare grafician si ilustrator – Pascal Radulescu, pe care Stelian Popescu l-a atras de la grupul de presa „Adevarul Dimineata”.
Stelian Popescu, directorul celui mai mare cotidian romanesc, nu a colaborat la presa locala ploiesteana, ceea ce nu inseamna ca si-a uitat judetul natal. A creat la Ploiesti o subredactie a ziarului sau, numind in fruntea ei un gazetar priceput si serios, N.Dragomirescu. Aproape in fiecare zi aparea rubrica „Universul in Prahova”, cu stiri, reportaje, anunturi si chiar articole polemice.
Stelian Popescu a fost si presedintele Societatii culturale „Curierul judiciar” si a fost decorat cu Ordinul „Steaua Romaniei”. El a organizat, la Bucuresti, „Congresul Presei Latine” la care au participat peste 300 de ziaristi din 11 tari.
Dar Stelian Popescu a facut si politica. A intrat mai intai la conservatori, trecand repede in Partidul Conservator-Democrat, format si condus de acel mare fiu al Ploiestilor care a fost Take Ionescu.
S-a ridicat foarte repede in aprecierea sefului si a obtinut o serie de functii, printre care mai multe mandate de deputat, totdeauna candidand in judetul Prahova. Prima oara a fost ales la colegiul III, in toamna anului 1912, cu 1556 de voturi (din 2033 de votanti), dupa el urmand Dem I.Nicolaescu, cu 1051 de voturi.
In anii antebelici l-a preocupat mult problema taraneasca, incercand sa caute solutii pentru rezolvarea ei. Acest lucru il marturiseste in cuvantarea pe care a tinut-o la Conferintele generale ale Corpului Didactic Primar din judetele Prahova si Ilfov (1908) despre invoielile agricole si Casa Rurala. De asemenea, a fost foarte activ in Camera la dezbaterea proiectelor de lege in aceste probleme. A avut stranse legaturi cu puternica organizatie takista de la Prahova si a contribuit si organizatoric si material la aparitia, la Ploiesti, a ziarului Democratia Conservatoare. S-a incadrat fara sovaire in actiunea de intrare in razboi alaturi de Antanta si de faurire a Romaniei Mari.
Curand dupa razboi, Take Ionescu – care il aprecia mult si care intrase in coalitie cu gen. Averescu – l-a propulsat ministru de Justitie, ocupand, meritoriu, acest portofoliu de la 17 decembrie 1921 pana la 19 ianuarie 1922. Moartea lui Take Ionescu si destramarea Partidului Conservator-Democrat l-a facut sa treaca, impreuna cu multi alti takisti, in Partidul National Roman. Cum acesta fusese inainte de razboi principalul partid al romanilor din Transilvania, era foarte puternic peste munti si isi cauta cu disperare adepti si in Vechiul Regat, Stelian Popescu, care venea cu un important grup de takisti, a fost primit cu bratele deschise. A devenit si a ramas seful organizatiei nationalilor din Prahova, a fost ales si in conducerea centrala a partidului si a fost inclus pe toate listele electorale la alegerile parlamentare.
Stelian Popescu s-a impotrivit fuziunii PNR cu vreo alta formatie politica temandu-se sa nu i se diminueze rolul si pozitia. Nu a putut impiedica fuzionarea acestui partid „de dreapta” cu unul „de stanga” Partidul Taranesc al lui Mihalache. De aceea, in 1926, inca din timpul tratativelor pentru crearea Partidului National Taranesc a trecut impreuna cu cateva sute de partizani ai sai in Partidul National Liberal.
Liberalii l-au primit cu bratele deschise. La 4 iunie 1927, cand au venit la putere i-au oferit portofoliul de la Justitie, pe care il mai detinuse. Prestatia lui ca ministru a fost buna, dar venea in acest post intr-un moment istoric deosebit, cand regele Ferdinand cazuse bolnav si foarte curand va intra intr-o lunga si chinuitoare agonie. Cum moartea lui devenise previzibila, partizanii fostului print mostenitor Carol, indepartat de la tron, au inceput sa faca propaganda pentru revenirea lui in tara. In acea vreme, Stelian Popescu, atat ca ministru de Justitie, cat si „patron” al ziarului „Universul”, a facut mult pentru demascarea si izolarea acestora. Dupa moartea regelui, a contribuit, din plin, la organizarea „regentei” si intronarea minorului
Mihai I, cel ce i-a adus aprecierea liderilor liberali si simpatia reginei Maria.
Paul D.POPESCU
