Acest sfant Eustatie, pe cand se numea inca Placid, iar femeia lui, Tatiana, a fost general peste osti la Roma, pe vremea imparatului Traian (catre anul 100). Si desi era un pagan bogat, el stralucea cu virtutile, fiind milostiv fata de saraci. Vazand Dumnezeu bunatatea sa, i s-a descoperit intr-o zi, la vanat, astfel: i s-a aratat un cerb si a inceput a-l goni; si apropiindu-se a vazut intre coarnele lui cinstita Cruce a lui Hristos, stralucind, si pe dansa chipul lui Hristos, si a auzit glas de la Cruce, zicand: “O, Placide ! pentru ce ma prigonesti ? Eu sunt Hristos, pe Care tu Il cinstesti fara sa stii prin lucrarile tale cele bune.” Uimit si speriat, Placid a cazut de pe cal si a ramas fara cunostinta, mai multe ceasuri. Mantuitorul i-a aparut si a doua oara, ca sa fie incredintat de adevarul din prima vedenie. Atunci, Placide a crezut cu toata inima sa si s-a botezat, el si toata casa lui. Iar din botez el s-a numit Eustatie, sotia lui, Teopista, iar cei doi copii ai lor : Agapie si Teopist. Pentru credinta lor in Hristos si pentru ca nu au vrut sa se inchine la idoli, au fost aruncati intr-un cazan de arama incins cu foc si asa si-au dat sufletele.
